20 aprilie 2017

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt

Pe vremuri, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt făcea parte din Ulița Mare alcătuită din Podul cel Verde (Copou) ce era unit cu Ulița Sîrbească (str. Lăpușneanu) și cea Boiereasca (dinspre Curtea Domneasca azi Palatul Culturii) alcătuind Ulița Mare care se întindea pe vremea domnitorului Mihail Sturza de sub zidul Curții până mai sus de poarta Grădinii Publice unde era bariera orașului. În 1866, după ce s-au înființat primăriile, partea de sus a Uliței Mari primește numele regelui Carol I iar a porțiunii din mijloc numele domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Partea de jos nu este redenumita, intre hanul lui Petrea Bacalau și Curtea Domneasca pana în iunie 1883 când este inaugurată statuia lui Ștefan cel Mare care dă numele bulevardului de astăzi.

În zilele noastre, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt începe de la intersecția cu Strada Palat - Str. Anastasie Panu până la intersecția cu str. Arcu și str. Cuza Vodă.

În anul 1827, în urma marelui incendiu care a devastat oraşul şi mai ales Uliţa Mare, familiile boierești importante s-au retras de pe această stradă centrală, ceea ce a dus la accentuarea caracterului comercial al zonei.

În jurul anului 1900, Primăria Iaşi a elaborat un ambiţios plan de urbanism, menit să îndrepte traseul străzilor oraşului şi să mărească lăţimea acestora, pentru a conferi vechii capitale înfăţişarea unui oraş modern. Practic, vechile clădiri au fost demolate şi reconstruite pe un aliniament aflat cu 3-4 metri în spatele celui existent anterior. Acum dispar clădirile din faţa Bisericii Catolice cunoscute din stampa lui J. Rey, de la 1845. Se desăvârşea astfel sistematizarea acestei laturi a străzii Ştefan cel Mare, întrucât dughenele din faţa mănăstirii Trei Ierarhi şi Mitropoliei au fost demolate înainte de 1890.

Între 1975 și 1985 are loc la Iași, cea de a doua mare campanie de sistematizare ireparabilă din timpul primarului Ioan Manciuc a Bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt cu demolări intensive pentru a transforma istorica Uliță Mare într-un falnic bulevard rectiliniu, uniform menit să unească vizual Piața Palatului și Piața Unirii.

Cele mai importante modificări au fost realizate în timpul lui Ioan Manciuc, primar al Iașului în perioada 1970 - 1979. Printre realizările sale ca primar pot fi menționate: amenajarea centrului civic, construcția și dezvoltarea cartierului Alexandru cel Bun, construcția cartierului Dacia, modernizarea cartierului Copou, sistematizarea cartierului Tătărași, integrarea în municipiul Iași a suburbiilor Nicolina, Frumoasa și CUG, unde au fost construite blocuri de locuințe, construirea de blocuri noi de locuințe în cartierele Păcurari, Tătărași și Nicolina, extinderea și sistematizarea magistralei Socola, lărgirea bulevardelor Ștefan cel Mare, Independentei și Păcurari, amenajarea zonei Gării, construirea pasajului subteran din Piața Unirii sau amenajarea râului Bahlui, respectiv construirea bazinului de acumulare de la Cârlig.

În anul 2012, Primăria Iaşi demarează un proiect de sistematizare a b-dului Ștefan cel Mare, prin transformarea acestuia în zonă pietonală când în locul asfaltului, bulevardul a fost pavat cu piatră cubică.

1. Hartă Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt

Pornind de la Palatul Culturii fost Palat Administrativ și Curte Domnească

2. - Palatul Administrativ în 1943 de Willy Pragher

3. - Ulița Mare dinspre Palatul Administrativ

4. - Vedere înspre Palatul Administrativ

 5. - Vedere înspre Palatul Administrativ în 1941
Reclama Regie, Europa

Pe partea stângă dinspre Palatul Culturii găsim:

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 64.
Școala Trei Ierarhi - astăzi, școala primară Gheorghe Asachi 

6. - Școala Trei Ierarhi Jassy


7. -  Strada Ștefan cel Mare via Orasul Iași în 1944 ?

Gheorghe Asachi (1788 - 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care timp de 40 de ani, a organizat și condus învățământul, fiind făuritorul mișcării de educație națională din prima jumătate a sec. XIX. El fost cel care în 1828 a pus piatra de temelie pentru înființarea Școlii Primare de la Trei Ierarhi. In acest perimetru  s-au succedat mai multe instituţii de învăţământ:
Colegiul de la Trei Ierarhi (Colegiul Vasilian), întemeiat de domnitorul Vasile Lupu (1640), cu sprijinul mitropolitului Petru Movilă, cea mai importantă ctitorie şcolară din Moldova secolului al XVII-lea. Aici au studiat Constantin Milescu-Spătaru şi Dosoftei si „Şcoala Normală Vasiliană”, înfiinţată de Gheorghe Asachi (1828). ”       
Pe locul actualei clădiri se afla inițial „Hanul Turcesc”, care ţinea de mănăstirea Trei Ierarhi, închis cu zid de incintă comparabil cu cel al mănăstirii. În mijlocul ogrăzii se găsea o cişmea considerată publică, de la care luau apă toţi vecinii. De jur împrejurul curţii interioare erau dispuse dughene boltite şi prevăzute cu etaj. În anii 1881-1889, hanul se afla în proprietatea Primăriei. Din cauza stării de colaps în care se aflau construcţiile, fapt ce a dus la prăbuşirea lor, la 1890 se plănuia ridicarea în acest loc a unui nou edificiu destinat Şcolii de Arte şi Meserii.În noiembrie 1898, terenul destinat construirii noii Şcoli Primare era degajat de vechile construcţii. Diriginte al lucrărilor a fost numit arhitectul Inginio Vignali. Zidăria soclului, pentru care s-a adus piatră de la Târgu Ocna, din Cariera Cerdac, a fost realizată de antreprenorii A. Bercovici şi Mechler.
Este de remarcat faptul că, pe latura de sud, noua construcţie se învecina cu una dintre clădirile emblematice ale Iaşilor, care era Hotelul „St. Petersburg”, scena revoluţiei de la 1848. Clădirea Şcolii a devenit funcţională la 1900. În timpul primului Război Mondial în clădire şi-a desfăşurat activitatea Ministerul Lucrărilor Publice (1916-1918). La 1917, un incendiu declanşat în interiorul edificiului a produs numeroase daune. În perioada 1918-1925, etajul clădirii a fost ocupat de Tribunalul Iaşi-Secţia III, care se va muta în noul Palat de Justiţie ridicat de I. D. Berindei (actualul Palat al Culturii). După 1931 au avut loc o serie de lucrări de renovare, în urma cărora Şcoala şi-a putut relua activitatea.

9. - Monumentul Gh. Asachi - Iași - Jassy

În fața școlii se află statuia de marmură albă a lui Gheorghe Asachi realizată în 1890 de sculptorul  Ion Georgescu (1856-1898). Pe soclul monumentului se află inscripția: „Primului învăţător, Gheorghe Asachi, şcolile româneşti recunoscătoare”. Pe laterale sunt amplasate două basoreliefuri: primul îl reprezintă pe Gheorghe Asachi oferind coroniţe de flori elevilor premianţi de la Gimnaziul "Vasile Lupu", iar cel de-al doilea îl înfăţişează pe Gheorghe Asachi ca arhitect, prezentând domnitorului Mihail Sturdza, planurile de construcţie ale Academiei Mihăilene (1835).
La baza soclului sunt aşezate, într-o casetă metalică, osemintele acestui remarcabil om şi ale soţiei sale, Elena (născută la Viena cu numele de Eleonore Teyber). Rămăşiţele pământeşti ale celor doi au fost aduse, cu prilejul dezvelirii statuii, de la cimitirul bisericii „Patruzeci de Mucenici” din Copou, unde a fost înhumate iniţial. Osemintele fuseseră purtate pe umeri de câţiva dintre foştii elevi ai lui Gheorghe Asachi, printre care publicistul şi omul politic Nicolae Ionescu, pictorul Gheorghe Panaiteanu-Bardasare şi istoricul Theodor Codrescu. Iniţial, monumentul fusese amplasat în curtea bisericii Trei Ierarhi, pe partea de nord, acolo unde Gheorghe Asachi întemeiase „Şcoalele” sale. Peste câţiva ani (1897), după deschiderea noului Teatru Naţional, statuia a fost mutată în faţa acestei instituţii, deoarece Asachi este recunoscut drept precursor şi în acest domeniu, întrucât la 27 decembrie 1816 a avut loc la Iaşi reprezentaţia piesei „Myrtil şi Chloe”, tradusă şi adaptată de Gheorghe Asachi. Abia în 1905 statuia a fost reamplasată aproape de locul iniţial, în curtea Şcolii nr. 1, care poartă numele acestui cărturar. via scoalaasachi.ro.

 10. Bulevardul Ștefan cel Mare

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 28
Urmează apoi Curtea Mănăstirii Trei Ierarhi cu Muzeul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi ce adăpostește obiecte de patrimoniu istoric și bisericesc. În Sala gotică, cum mai este cunoscuta clădirea, au avut loc mai multe evenimente importante dintre care: în anul 1640, Domnitorul Vasile Lupu a pus bazele Colegiului de la Trei Ierarhi, prima instituție de învățământ romanesc din Moldova, organizata după modelul Academiei kievene și în 1642, în prima tipografie din Moldova ce era instalata aici, au fost tipărite Cazania românească a Mitropolitului Varlaam, masivul sau tratat despre cele Șapte Taine ale Bisericii, Răspunsul la Catehismul calvinesc, precum și Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei. Aici a avut loc și Sinodul pan-ortodox de la Iași unde pentru prima dată s-au reunit reprezentanții celor 3 ramuri ale ortodoxiei: greacă, slavă și română.

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, numită și Biserica Trisfetitelor a fost ridicată de către voievodul Vasile Lupu între anii 1637-1639 în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur.
Turnul-clopotniță al Mănăstirii Trei Ierarhi, construit în 1638, a făcut parte din complexul arhitectonic al Mănăstirii iar din 1640 și până la demolarea sa în 1886, turnul a adăpostit primul orologiu public cunoscut din Țările Române.
În Biserică se află mormintele familiei Vasile Lupu, domnitorilor Dimitrie Cantemir și Al. Ioan Cuza.
Zidurile bisericii sunt acoperite de 30 de brâuri sculptate în alt fel, o broderie realizată din blocuri de piatra sudate cu plumb topit. Stilul împrumută elemente caucaziene, bizantine, gotice și baroce.
Mai multe detalii și imagini pe turistiniasi.blogspot.ro

11. - Gravură Biserica Trei Ierarhi Jassy (Iași) J.Rey în 1845

12. - Turnul cu orologiu al Bisericii Trei Ierarhi în anul 1845

13. - Biserica Trei Ierarhi de J. Rey în 1845

14. - Biserica Trei Ierarhi în 1909

15. - Biserica Trei Ierarhi


16. - Biserica Trei Ierarhi

 17. - Biserica Trei Ierarhi 

Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 26
Casa lui Orest Tafrali (1876-1937), fost istoric român, membru corespondent al Academiei Române specializat în artă bizantină. În anul 1920, din inițiativa lui Gh. Ghibănescu, Oreste Tafrali şi N.A. Bogdan, este înființată Societatea culturală „Muzeul orașului Iaşi”, în cadrul căreia se va forma viitoarea Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi”. Profesorul Oreste Tafrali a adus cu sine în 1913, nu mai puţin de 2000 volume de excepțională valoare în domeniul arheologiei şi istoriei artei. via facebook.com/monumente.abandonate
Clădirea a fost construită în jurul anului 1905 de către arhitecții italieni Troli şi Scolari după demolarea dughenelor episcopiei catolice ca urmare a procesului de aliniere a Uliţei Mari. Aceștia mai construiseră Universitatea din Copou și clădirile de pe Aleea Principesa Maria (actuala Aleea Copou).
În imobil a funcționat tipografia Episcopiei Catolice și Banca Leul. via iasifotografiivechi/

În 1830, negustorul armean Ilie Popovici a construit „pe locul caselor hatmanului Iordache Ghica”, un rând de dughene, la faţa Uliţei Mari, din care astăzi se mai păstrează doar un mic corp de clădire dispus la intersecţia dintre b-dul Ştefan cel Mare şi strada Colonel Langa, şi hanul care îi va purta numele, clădire ce a fost construită pe locul în care astăzi de găseşte Episcopia Romano-Catolică.

 18. - Mănăstirea Trei Ierarhi

 19. - Mănăstirea Trei Ierarhi și Casa Orest Tafrali

  20. - Mănăstirea Trei Ierarhi și Casa Orest Tafrali

 21. - Casa Orest Tafrali

 22. - Clădirea fostei bănci Leul și Alimentara nr. 59 - strada Ștefan cel Mare nr. 60
via iasifotografiivechi/

23. - Casa Orest Tafrali via wikipedia 
 24. - Casa Orest Tafrali via wikipedia

 25. - Casa Orest Tafrali via google maps

26. - Biserica catolică

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 26
În spatele clădirilor se găsește Sediul Arhiepiscopiei Catolice a Iașilor ce cuprinde Biserica Romano-Catolică Adormirea Maicii Domnului numită și Catedrala veche construită între ani 1782-1789 iar alături este Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină.

Biserica are intrarea orientate oarecum nefiresc spre pantă, acolo unde a existat în vechime Uliţa Ciubotărească.
Istoria bisericii începe prin 1753 când domnitorul Matei Ghica se justifică pentru privilegiul acordat franciscanilor, care tocmai solicitaseră îngăduința ridicării unei biserici de piatră în Iaşi.
Construcția începe în 1782 pe locul uneia mai vechi din lemn, fiind finalizată în anul 1789 în stil baroc, după o influență italiană.
Interiorul a căpătat forma actuală în 1869, ca urmare a amplelor lucrări de restaurare inițiate de episcopul Iosif Salandari.
Cele trei altare ale bisericii au fost executate la Padova, din marmură adusa de la Veneția. Altarele au fost comandate special de către episcopul Iosif Salandari, iar aducerea lor în tara, pe Dunăre, pe la Galați, s-a făcut în primăvara anului 1874. Altarul central este dedicat Adormirii Maicii Domnului, cel din dreapta, sfinților Bonaventura, Iosif de Copertino şi Anton de Padova, iar cel din stânga, Sfântului Francisc de Assisi. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1869 de călugărul franciscan Giuseppe Carta din Palermo.
Tabloul de deasupra altarului central reprezintă înălțarea Maicii Domnului şi constituie elementul central al compoziției picturale.
De-a lungul timpului, biserica a avut în dotare trei orgi iar pe cei patru stâlpi, care susțin cruciera, se află patru pietre funerare, ce amintesc de patru dintre episcopii care au activat în catedrala din Iaşi.
Pe perete exterior sudic, lângă uşa de la intrare, se află un ceasornic solar cu inscripția Anno 1813.
Având în vedere că vechea catedrală episcopală devenise neîncăpătoare, în 1990 începe construcția catedralei "Sfânta Fecioară Maria, Regină" care a fost sfințită în 2005, azi servind drept catedrală episcopală.

Lângă biserica exista statuia Fericitului Anton Durcovici (1888-1951), fost cleric romano-catolic de origine austriacă, care a îndeplinit funcția de episcop de Iași (1947-1949) ce a fost arestat de Securitate în iunie 1949 și a murit în închisoarea de la Sighet.

Accesul la perimetrul Bisericii se face după ce se termină Casa Orest Tafrali, prin strada Colonel Langa care poartă numele fostului ofițer de ordonanță a domnitorului Al. I. Cuza și primar al municipiului Iași în perioada 1891 - 1892.
via amdis.ro.

 27. - Biserica catolică via wikipedia

28. - Ceasul solar via wikipedia

29. - Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină

30. - Bulevardul Ștefan cel Mare intersecție cu str. Colonel Langa
 în 2011 via google maps

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 16
Mai departe, pe partea stângă este Ansamblul Mitropoliei cu Biserica Sf. Gheorghe care a funcționat pentru 100 de ani drept Catedrală Mitropolitană. A fost construită în perioada 1761-1769 de către mitropolitul Moldovei Gavriil Callimachi (1710-1786) și are hramul Sf. Gheorghe și Sf. Teodora.

 31 -  Catedrala veche Sf. Gheorghe în 1941

 32. - Biserica Sf. Gheorghe
Catedrala Mitropolitană a fost ridicată în 1887 pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea).
Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu iar sfințirea a avut loc la 23 aprilie 1887 la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta. 
Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Mai multe detalii și poze găsiți pe turistiniasi.blogspot.ro
33. - Catedrala Mitropolitană

34. - Ansamblul Mitropoliei

35. - Catedrala Mitropolitană

 36. - Catedrala Mitropolitană în 1910

37. - Catedrala Mitropolitană

 38. - Catedrala Mitropolitană

38b. - Catedrala Mitropolitană

39. -  Palatul Mitropolitan

40. - Catapeteasma Mitropoliei

41. -  Defilarea în dreptul catedralei cu ocazia sărbătoririi
unirii Basarabiei cu România 1919-1920

 42. -  Regina Maria și mitropolitul Pimen Georgescu 1919-1920

43. - Catedrala Mitropolitană în 1941

 44. - Catedrala Mitropolitană în 1944

În demisolul Catedralei Mitropolitane este Muzeul Mitropolitan, expoziție organizată tematic, pe săli: Sala Sinaxar, Sala Ofranda, Sala Ctitorilor, Sala Eclesia, Calea Crucii, Sala Istoria duhovnicească a Moldovei, Sala Baptisteriu. detalii pe ansamblulmitropolitaniasi.ro
Program  Marți - Sâmbătă 10 - 17 - În zilele de sărbătoare muzeul este deschis între orele 12-18

În fața Mitropoliei se găsește Fântâna lui Mihail de Hodocin, construită în 1851 în timpul domniei lui Grigore Ghica Vodă care a început să realizeze sistemul modern de alimentare cu apă a orașului, sub îndrumarea inginerului Mihailik de Hodocin. Acest inginer a realizat și cișmeaua din fier forjat turnata într-o uzina din provincia Moravia (Cehia) de unde era originar arhitectul. Astăzi cișmeaua, care în timp și-a pierdut funcțiunea de bază, este o operă de artă realizată în stil gotic.
45. - Catedrala Mitropolitană și Fântâna lui Mihail de Hodocin

46. - Catedrala Mitropolitană

47. - Catedrala Mitropolitană

 48. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1920


Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 14
Lângă mitropolie, se găsesc Casele Nicodim, imobil construit în stil neo-românism în perioada 1936-1938 de arh. Mihai Stoian, ca bloc de locuințe de serviciu pentru funcționarii cancelariei mitropolitane. Clădirea a fost dublată în oglindă în 1980, unde a fost sediul magazinului Materna cu lucruri pentru copii.

Inițial clădirea se numea Palatul Expoziției obiectelor lucrate în mănăstiri și a librăriei anexe iar astăzi  găzduiește Librăria Mitropoliei și birourile Agenției de Pelerinaj.
Imobilul poartă numele ierarhului Nicodim Munteanu care între 1935 – 1939 a fost Mitropolit al Moldovei și Sucevei iar mai apoi, între 1939 – 1948, al doilea Patriarh al României. via dumitruagachi.wordpress.com

49. - Casele Nicodim în 2011 via Google maps

 50. - Balconul lateral Caselor Nicodim

51. - Mitropolitul Nicodim Munteanu în trăsura lui Cuza Vodă 
la procesiunea de înscăunare din 1935 - Iași via fototecaortodoxiei.ro  

Urmează zona cunoscuta sub numele La Cub unde în secolul al XVIII-lea, s-a ridicat o casă boierească cu fundația din zid, peste alta mai veche, din lemn, care a ars.  Pe parcurs, fiind un loc foarte bun, a fost transformat în magazin, depozit, cârciumă. După anul 1965 a fost demolat, iar după anul 1970 au fost construite blocurile din preajmă.
În decembrie 1981 au demarat excavațiile pentru fundația unor locuințe colective muncitorești care să acopere impozantele edificii ale Mitropoliei şi a Palatului Mihail Sturdza (actualul Seminar Teologic). 
Cercetarea arheologică din 1982 a scos la iveală urme a unor pivnițe de piatră dezvoltate pe 2-3 niveluri, compartimentate în cinci trasee paralele boltite în leagăn, ale unui sistem de aducțiune a apei din Copou prin tuburi ceramice începând cu secolul al XVII-lea, a unor locuințe din lemn din secolul al XVI-lea, a unor clădiri ecleziastice din piatră și a unor fragmente de vase ceramice din secolul al XIV-lea, a unui cuptor de topire a metalelor pentru realizarea bijuteriilor aparținând secolul al XIII-lea, împreună cu monede din timpul domniei lui Petru Mușat (1375-1391) și Alexandru cel Bun (1400-1432).
Descoperirile arheologice atestă edificiile ecleziastice drept cele mai vechi construcții medievale gotice cu influențe bizantine cunoscute până acum, pe teritoriul Moldovei. Importanța acestor vestigii a condus la un proiect unic în care frontul stradal de locuințe colective a fost împins în plan secund pentru a lăsă loc, spre bulevard, ruinelor.

Astăzi se pot vizita pivnițele și demisolul.

52. - La Cub - 2011 via google maps

 53. - Strada Ștefan cel Mare în 1983
Catacombe din sec. XV

În spatele blocurilor de lângă zona Cub se află  Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae, care s-a mutat aici în 1993, în clădirea fostului Seminar “Mitropolit Veniamin Costachi”.
Imobilul a fost palatul domnesc a lui Mihai Vodă Sturza  domnitor al Moldovei între 1834-1849 an în care ia calea pribegiei întorcându-se în 1859 și candidând pentru alegerile de domn al Moldovei contra lui Al. I. Cuza.
Palatul a fost construit pe locul caselor vornicului Ilie Sturza, arse la 1683 și ale Vistiernicului Grigoraș Sturza, tatăl lui Mihai Sturza. A fost renovat pentru a fi demn de reședință domneasca în 1834 de Petrachi Asachi, fratele lui Grigore Asachi în condițiile în care vechea Curte Domnească (azi Palatul Culturii) a ars în anul 1827.

În 1891 se ridica lângă vechea clădire și cele două aripi laterale iar la finalizarea lucrărilor, în 1893, seminarul se mută în clădirea proaspăt renovată fiind vizitată în octombrie 1897 de Carol I și Regina Elisabeta.

În perioada 1916-1918 fostul palat domnesc a servit ca spitalul nr. 272 de răniți, iar mai apoi spitalul Brâncovenesc, iar între ianuarie - aprilie 1918, clădirea fostului palat a fost folosită pentru a-i caza pe parlamentarii aflați în refugiu. Clădirea este avariata la cutremurul din 10 noiembrie 1940 care este reparată în 1941 dar în 26 iunie are loc un raid aerian sovietic și centrul orașului este bombardat, încercându-se distrugerea clădirii Mitropoliei, dar trei bombe lovesc aripa dreaptă a fostului palat.
Școala intră în lichidare iar clădirea este dată Școlii Tehnice economico-financiare de fete din Iași. În această clădire a funcționat mai târziu Politehnica și Conservatorul iar după 1990, clădirea fostului palat a devenit sediul actualei facultăți .

 54. -  Facultatea de Teologie via bzi.ro

55. -  Seminarul Veniamin și Mitropolia

 56. -  Seminarul Veniamin și Mitropolia - Iași

 57. -  Seminarul Veniamin

58. -  Seminarul Veniamin și Mitropolia - Jassy

 59. -  Seminarul Veniamin Costache și Mitropolia - Jași

60. -  Seminarul Veniamin  - Jassy

61. -  Paraclisul seminarului teologic Veniamin

 62. - Iasi Jassy Strada Ștefan cel Mare
Strasse Stefan d. Grosse

După ruinele de la Cub, urmează o serie de blocuri unde a funcționat U.J.C.M. (Uniunea Județeană a Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești Iași - Prestațiunii), în spate sunt Galeriile Ștefan cel Mare unde era sediul cooperativelor meșteșugărești, apoi imobilul Casa Modei Asirom, după care ajungem la strada Costache Negruzzi.

 63. - Galeriile Ștefan cel Mare via ziarulevenimentul.ro

64. - Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt în 2014 via google maps

65. - Proteste anii '89-'90

66. - U.J.C.M. (Prestaţiunii) și Casa Modei - FEG

 67. - Bulevardul Ștefan cel Mare

68. - Magazine ale cooperativei meșteșugărești
Magazin de prezentare și desfacere

68. -  Casa Modei - FEG

 
69. - Clădiri aflate pe locul unde azi este Blocul Casa Modei
via Orasul Iași - Reclamă OSIN, CAN

Intersecția cu strada Costache Negruzzi și blocul Guliver de la adresa Ștefan cel Mare nr. 4, imobil construit în anii '60 și încadrat în risc seismic de gradul II.

70. - Blocul Guliver în spatele căruia este parcul Junimea

Urmează blocurile cu Librăria Junimea și Agenția CFR apoi Biserica Talpari și Cinema Victoria.


71. - Blocurile Junimea

72. - Gheorghe Gheorghiu-Dej la Iași în 1961

 73. -Parada de 1 Mai

 74. - Vedere din Piața Unirii

 75. - Vedere din Piața Unirii în 1960

76. - Vedere din Piața Unirii în 1964

77. - Palatul Braunstein si bulevardul Ștefan cel Mare
 înspre Palatul Culturii

Biserica Tălpălari - Primul ctitor al bisericii cunoscută astăzi cu numele Talpalari a fost  marele vistiernic Iordache Cantacuzino, cumnatul voievodului Vasile Lupu.  Iordache vistiernicul înalţă pe la 1640 ctitoria sa cu hramul «Naşterea Maicii Domnului», la marginea de nord a oraşului. În veacul al XVIII-lea, se vor aşeza pe aceste locuri meşterii tălpălari, cu atelierele lor de tăbăcit piele şi de confecţionat încălţăminte. Breasla lor va da şi numele cel mai popular al sfântului locaş, Biserica Tălpălari sau Talpalari.  La 19 iulie 1827, un foc mare «început la casele spătarului Ilie Zmău şi arzând Uliţa mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea gospod, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua şi Sfântul Constantin până peste Bahlui, au ars şi biserica Tălpălari». Un urmaş din familia primilor ctitori, marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu, reface din temelii sfântul locaş.
La 16 iunie 1835 se săvârşea în biserică Sf. Liturghie şi slujba aghiasmei mici pentru binecuvântarea Academiei Mihăilene, situată în imediata apropiere. De altfel, biserica Talpalari va servi drept paraclis pentru noua şcoală.  Pictura în stil neorenascentist, realizată în 1886, cuprinde câteva tablouri de mari dimensiuni, remarcându-se scenele din pronaos: «Drumul Calvarului» şi «Iisus judecat în faţa lui Pilat». În epoca socialistă, este la un pas de a urma soarta Academiei Mihăilene, demolată în 1964. De altfel, după 1953 biserica are şi un al doilea hram, Sf. Ilie, în amintirea bisericii filiale de pe strada V. Alecsandri nr. 9, ctitoria lui Ionaşcu Gheanghea de la 1620, demolată pentru a se construi blocuri cu locuințe. via talpalari.mmb.ro

78. - Biserica Talpari

Cinematograful Victoria - situat la adresa Piața Unirii nr. 5, are o capacitate de 902 locuri și se află în administrarea R.A.D.E.F. RomaniaFilm.

 79. - Cinema Victoria

 79. - Cinema Victoria Cinemascop

80. - Cinema Victoria

În spatele cinematografului, pe locul unde este astăzi Blocul Tarom, a existat Casa Cazimir care împreuna cu cele ale lui Voinescu, unite prin faimosul Arc ce va da numele străzii de azi, au format  între 1836-1847 faimoasa Academie Mihăileană, prima instituție de învățământ superior din Moldova. A fost ctitorită de domnitorul Mihail Sturza, lucru amintit și de placa memorială instalată după demolarea din 1963.

81. - Academia Mihăileană

 82. - Academia Mihăileană

83. - Academia Mihăileană înainte de demolare

Pe locul parcării din fața Cinematografului Victoria a existat Hanul lui Petrea Bacalu, cunoscut ulterior ca Hotel România, clădire care era situată pe latura sudică a actualei Piețe a Unirii, la răspântia ulițelor Golia, Tălpălari, Banu și Consulatului Rusesc. La 5 ianuarie 1859, în fața acestei clădiri a fost jucată pentru prima dată Hora Unirii de către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. Pentru a marca acest moment istoric, municipalitatea a hotărât ulterior amenajarea unei piețe care a fost numită în 1881 Piața Unirii. 
La mansarda unei clădiri din curte locuise poetul Mihai Eminescu în timpul celei de-a doua șederi la Iași (1884-1886).
În vara anului 1888, vechea zidire din ogradă, ce servise odinioară pentru adăpostirea carelor pline de mărfuri, devenise sală de teatru pentru a suplini pe cea din Copou, arsă în noaptea de 17/18 februarie 1888.
Deși era modesta ca înfățișare, rămâne în istorie, fiindcă pe scena ei ca și la Sidoli (unde e astăzi Hotelul Unirea), s-au jucat multe dintre spectacolele timpului pana in fericita zi de 1 decembrie 1896, când se inaugura sala Teatrului cel nou, din ulița Golia.(Teatrul V. Alecsandri).
Aici avea sa cânte marea actriță europeana Hariclea Hartulari Darclee, are loc Congresul profesorimii din 30 aprilie 1889, când printre oratori cuvânta și Ion Creanga, în ultimul lui an de viata.
Construirea teatrului cât si a modernului hotel Traian aducea însa la sărăcie pe inițiatorul lor, pe fostul primar Scarlat Pastia. Acesta creditase construirea unui Teatru peste drum, unde este astăzi Hotelul Traian însa nu reușește sa își plătească datoriile asa că cele doua clădiri se vindeau la mezat.
Se ocupa prin anii 1930 de hotelul Schiler, înainte ca acesta să își găsească un local mai convenabil, în spate, pe capătul străzii Saulescu.
La parter a avut sediu Berăria Unirii, prin octombrie 1896 și unde vioristul Ghiță Borteanu și chitaristul Ionica Barbu jeleau pe muzica, faptul ca I.L. Caragiale nu mai fusese numit director al Teatrului Național.
Hotelul a mai fost cunoscut sub numele de Otel Viena sau Hotel Schiller până între cele doua războaie mondiale și a fost naționalizat după 1945. Lucrările de amenajare a Pieței Unirii din anii ’60 au dus la demolarea clădirii.

84. - Piața Unirii și Otel Schiller

85. - Otel Schiller și Academia Mihăileană
Reclamă Fotografia artistică Weiss, Farmacia J. Warner

 86. - În dreapta Hotel Traian în 1941 - Reclamă Unirea

87. - Piața Unirii în 1957

88. - Piața Unirii și Otel Schiller

 89. - Piața Unirii



Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt pe partea dreaptă, dinspre Palatul Culturii

   

90. - În stânga începe bulevardul Ștefan cel Mare

 
91. - Strada Ștefan cel Mare

 92. - Bd. Ștefan cel Mare dinspre Palatul Culturii în anii '60


93. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1910

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 69
Casa Pătrată - astăzi Prefectura județului Iași și Consiliul Județean
Proiectul „Casa Pătrată” a început în 1964 până în 1969 sub conducerea arh. Nicolae Vericeanu care a mai realizat planurile pentru Policlinica de Stomatologie Infantilă, Facultatea de Chimie, Sala Gotică de la Cetățuia sau capela de depuneri de la cimitirul Eternitatea. Pe locul clădirii se aflau un cinematograf (Scala), un restaurant (Dunărea), precum şi alte vechi magazine ale negustorilor, demolate în timpul sistematizării anilor ‘60. Aici a  funcționat Comitetul Judeţean de partid, unde Secretarul General al PCR, Nicolae Ceaușescu, își avea biroul în timpul vizitelor la Iași.
Între 1974 şi 1979 postul de prim secretar a fost ocupat de Ion Iliescu, cel care va deveni Președintele României după căderea regimului comunist. Biroul avea o intrare separată dinspre magazinul Moldova către scara de onoare. Geamurile şi balconul biroului dădeau spre Piaţa Palatului unde se adunau mulțimile pentru a asculta discursurile tovarășului. Porțiunea de stradă dintre Casa Pătrată şi Casa Dosoftei a fost singura din zonă prevăzută cu piatră cubică, ieşenii inventând legenda că trepidațiile provocate maşinilor ar fi descurajat eventualii atacatori să îl împuște pe Ceauşescu. Acum clădirea găzduiește sediul Consiliului Județean şi al Prefecturii. via iasi.travel

94. - Casa Pătrată

Pe acest loc bd a fost Restaurantul Dunărea demolat prin 1963-64 pentru a face loc Prefecturii de astăzi.

 95. - Restaurant Dunărea


96. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1944 - Bodega La Plesa

Intersecția cu strada Costache Negri unde a existat un timp casa cu Farmacia Lochman, demolată în 1977.

97. -  Bd. Ștefan cel Mare și Casa Lochman în dreapta

 98. - Strada Costache Negri și Casa Lochman în 1958 via Iasu' Pierdut

99. - Strada Costache Negri și Casa Lochman via Iasu' Pierdut

 100. - Farmacia Lochman via curierul-iasi.ro

Urmează Blocul Turn Casa Cărții  

101. - Blocul Turn Casa Cărții

102. - Bld. Ștefan cel Mare via Orasul Iasi

 103. - Casa Cărții și Apicola în 1980

104. - Casa Cărții în 1983 via Orasul Iasi

Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 17
Banca Națională din 1946 -
Cumpărate de Banca Națională, acareturile başoteşti în grădina cărora fusese locanta de vară a lui Şimen Mark, aveau să devină prin 1885 sediul sucursalei ieșene a Băncii Naționale, păstrându-se până în zilele anului 1944 când au fost distruse de bombardament. Pe locul lor s-a ridicat noul palat cu fațade de travertin, construit între anii 1946-1947.
Vechiul sediu a adăpostit în zilele toamnei anului 1916 Tezaurul României, adus de la București în mare taină, cu 18 vagoane, şi ascuns la subsol, până în 15 decembrie 1916 când, împreună cu lăzile depozitate în clădirea Vămii din Gara Iaşi au pornit spre Moscova. Uriașa comoară conținea monede de aur, piese de valută, lingouri în vreo 1.738 lăzi, plus faimoasele bijuterii ale reginei Maria în două lăzi. Al doilea transport a plecat în 27 iulie 1917, pe vremea marilor lupte de la Mărăşeşti.
Cu acest tren s-au dus şi uriașele comori ale mănăstirilor şi bisericilor românești, adunate la Mitropolie: splendide icoane, vechi evanghelii îmbrăcate în aur şi argint, mitre, cruci şi cârje de aur, veșminte împodobite cu diamante, mărgăritare şi safire, nenumărate cărți, tablouri, manuscrise şi cronici strămoșești. Stricându-se relațiile cu Rusia revoluționară s-a ajuns la pierderea lor. O parte (documente) s-au înapoiat în 1935, iar alta în iunie 1956 cu 1.350 tablouri, 36.533 de monede şi medalii, 150 icoane vechi, 50 candele cruci şi pocale de aur şi faimoasa Cloşcă cu puii de aur. via curierul-iasi.ro

105. - Banca Națională

106. - Vechiul sediu al Băncii Naționale în 1905

 107. - Vechiul sediu al Băncii Naționale

  108. - Sucursala Iași a BNR în Primul Război Mondial

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 47-49
Sediul PSD Iași cu A.P.I.A. și Camera Agricolă Județeană
Alături de bancă, exista în 1880 magazinul lui Lupu Carniot care vindea pânzeturi şi stofe pentru gusturi alese,  în care ieșenii priveau neîncrezători 'prețurile fixe, fără chip de tocmeală'. Aici se muta din casa lui Fotache, Prima Societate de Economie (1933), zidindu-și aici o clădire cu doua etaje, balcoane și portal, ca orice bancă. În clădirea respectivă se află acum Direcţia Agricolă, dar şi sediile a două partide politice.

109. - Sediul PSD

 110. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1963
   
Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 11
Palatul Roznovanu - azi Primăria Iași 
Numit și palatul Roset - Roznovanu, a fost construit pe la 1810 și restaurat între anii 1830 și 1833 de către arh. Gustav Freywald, cel care a proiectat și Catedrala Mitropolitană.
Până în 1891 când este vândută statului, clădirea este reședință a familiei Rosetti - Roznovanu, cea mai puternică și mai influentă familie din arena politică moldavă a urbei.
La sfârșitul sec.XVIII (1788), se stabilește la Palat, generalul rus Romanov și mai apoi, întreaga diplomație rusă, aflată aici în perioada Regulamentului Organic (1829 - 1831). 
Aici a locuit în 1858 și fostul domnitor Mihail Sturdza, încercând a reveni la putere, la 10 ani de la plecarea din țară. 
Figuri marcante se perindă prin saloanele Palatului în deceniile 7-8 ale sec.XIX: M.S. Carol I, Natalia Kescu (care va deveni Regina Serbiei în 1882), celebra Hariclea Darclée etc.
Între anii 1892 - 1892, Palatul Roznovanu va fi folosit ca reședință temporară a familiei regale, o parte din spațiu fiind alocat autorităților locale.
Intre 1916 - 1918 a găzduit sediile ministerelor conducerii politice refugiate de la București. În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului, își avea biroul M.S. Regele Ferdinand I, iar în actuala Sală de ședințe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918, Consiliul de Război al României.
În deceniile 2-4 ale secolului XX, Palatul cunoaște din nou strălucirea vieții mondene de altădată, pentru ca, din 1944 să devină sediul Comitetului Orășenesc de Partid și din 1970 sediul Primăriei Iași. via wikipedia.org/Palatul_Roznovanu , jurnalul.ro

  111. - Primăria

 112. - Primăria via wikipedia

 113. - Primăria fost Comandament al Corpului IV de armată

114. - Primăria - Corp de Armată

 115. - Primăria

 116. - Primăria - Palatul Principelui Ferdinand

 117. - Primăria - Palatul Ferdinand

118. - Primăria - Sfatul Popular Regional

Stema familiei Rosetti de la palatul Rosetti-Roznovanu poate fi văzută pe spațiul verde din zona Palas, lângă sediul EON.

119. - Stema familiei Roznovanu

Capsula Timpului - în 2008, la marcarea a 600 de ani de atestare documentara a orașului Iași, Primăria a creat o capsula a timpului ce a fost îngropată în pământ si va fi scoasa la suprafață în 2058. Au fost stocate înregistrări video, o vioara dar și peste 600 de fotografii.

 120. - Capsula Timpului

121. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1941

Urmează Parcul Teatrului Național 
Pe locul parcului de astăzi existau o parte din vechile acareturi ale Palatului Roznovanu. Aici se găsea și tipografia Goldner dar și vestita grădină Pomul Verde unde s-a jucat pentru prima dată în lume o piesă de teatru în limba evreiască. Clădirile au fost dărâmate în aprilie 1971 când s-a amenajat parcul.

122. - Teatrului Național

123. - Teatrului Național

În imaginea de mai jos se observă imobilul din fața Mitropoliei de la intersecția cu strada I. C. Brătianu unde astăzi este parcul Teatrului Național.

 124. - Parcul Teatrului Național

 125. - Mitropolia văzută dinspre Parcul Teatrului în 1940
Statuia lui Miron Costin

Intersecția cu strada I. C. Brătianu și Blocul cu Restaurantul Cina.

126. - Bulevardul Ștefan cel Mare și blocul Cina

127. - Blocul Cina în 1987 cu magazinul Romarta

 128. - Blocul Cina

 129. - Blocul Cina - reclama Marlboro

130. - Blocul Cina și cofetăria Opera în anii 70

 130. - Blocul Cina
 
Pe vremuri, strada Ștefan cel Mare continuă pe locul unde astăzi este strada 14 Decembrie 1989. A primit acest nume pentru a aminti de evenimentele din 1989 când s-a dorit organizarea unui protest de amploare împotriva regimului comunist. Acțiunea a fost începută de un grup de ingineri de pe platformei industriale ale Iaşiului: Centrul de Cercetare Științifică și Inginerie Tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina și Metalurgica.
În noaptea de 13-14 decembrie 1989 s-au împărțit manifeste pentru a determina cetățenii să participe la demonstrația din Piața Unirii, la 14.XII, ora 16:00 împotriva "coșmarului stalinist amplificat de o conducere incompetentă şi răuvoitoare", se cerea înlăturarea de la conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale şi făcea un apel la Miliție şi Securitate să dea dovadă de luciditate politică.
Oamenii urmau să se adune la ora 16:00 în Piața Unirii iar fiecare avea asupra sa textul cântecului "Deşteaptă-te române" și o lumânare pe care urma să o aprindă. Parola era "Primăvara cade joi". Erau pregătiți să ia cuvântul capii complotului: Ştefan Prutianu să vorbească despre dezastrul economic, Casian Spiridon să acuze dezastrul cultural, Titi Iacob să vorbească în numele muncitorilor despre nivelul de trai. Urmau să se strige lozinci precum "Jos Ceauşescu", "Jos comunismul" și "Fără violență". Miliţia şi Securitatea au desfăşurat un dispozitiv preventiv cu şapte maşini de pompieri, ce au înconjurat Piaţa Unirii. Maşini cu prelată şi numere de Suceava, Botoşani şi Vaslui blocaseră orice intrare în zonă și era spart orice grup mai mare de patru persoane. Pentru a preîntâmpina formarea de grupuri compacte, autorităţile au desființat staţia de tramvai din Piaţa Unirii.
Au fost arestați patru oameni, pentru delictul de "acțiuni anarho-protestatare de propagandă împotriva orânduirii socialiste", dar au fost eliberați în ziua de 22 decembrie fără a cunoaște ce se întâmpla la Timișoara și București. via jurnalul.ro

131. - intersecția strada 14 Decembrie 1989

 132. - Intersecția strada 14 Decembrie 1989

133. - Str Ștefan cel mare Poșta Militară
Reclamă Haine de dame La Parisiana, Librărie, papetărie cu motor, Fabrica

134. - Str Ștefan cel mare
Reclamă Croitoria A.J. Russenglum ?
135. - Intersecția strada 14 Decembrie 1989

 136. - Strada Ștefan cel Mare 

Pe partea dreaptă înspre strada Cuza Vodă, lipită de Hotelul Continental, este Casa Kieser care are  amplasată o stemă cu un scut și inscripția Casa Kieser, 1914. Ar putea fi casa lui  Frantz Martin Kieser care în 1894 avea o casa la adresa str. Ştefan cel Mare nr. 3. Imobilul a fost construit prin 1905 de ing. A.O. Kieser, probabil fiul lui Frantz. via altiasi.ro

136. - Casa Kieser și Blocul plombă

 136. - Stema cu scut

 137. - Strada 14 Decembrie 1989 pe partea stângă

137. -  Imobilul lipit de Hotel Select - Anno 1905

137. - Incaltaminte Galman, Fratii Hirschensohn, La Ghem - Iași 1941

 138. - Frații Hirschensohn, La Ghem, ADY, Hotel Select - Iași 1941

139. -  Imobilul lipit de Hotel Select - Anno 1905

139b. - Strada Ștefan cel Mare valută din strada 14 Decembrie 1989
 Administrația Financiara - Reclamă La Ghem, Frații .. Sticlărie

 140. - Jasi Strada Ștefan cel Mare

140b. -  Administrația Financiara si Strada Ștefan cel Mare

Revenim pe bulevardul Ștefan cel Mare nr. 1, unde găsim o prelungire a caselor impunătoare de pe strada 14 decembrie 1918.

140. - Imobil pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt

Înainte de a ajunge în Piața Unirii, se găsește Palatul Braunstein, construit în 1914 de antreprenorul evreu Adolf Braunstein care deținea mai multe magazine în împrejurimi la acea vreme. Clădirea a avut diverse funcții, printre care hotel, bancă, sediu de partid. În perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, funcționând aici, pentru o perioadă, Magazinul Victoria, apartamentele de la etaj având destinație de locuințe sociale. După căderea comunismului în 1989, unele părți din clădire au fost retrocedate, ulterior fiind răscumpărate, clădirea ajungând astfel în proprietatea primăriei.
141. - Palatul Braunstein în stânga

 142. - Piața Unirii și Palatul Braunstein

143. - Palatul Braunstein 

144. - Strada Ștefan cel Mare în 1915

145. - Strada Ștefan cel Mare în 1880 via Orasul Iasi

146. - Strada Ștefan cel Mare în 1900 via Orasul Iasi

147. - Strada Ștefan cel Mare în 1900 via Orasul Iasi

Mai multe detalii pe Mai multe detalii pe ziarulevenimentul.ro, iasi.travel, curierul-iasi.ro
 
via delcampe.net, ebay.com, instagram.com/iasifotografiivechi, facebook.com/iasi.vip, utile, bzi.ro,
cartea Ion MITICAN - Ulița Mare din demult uitate vremuri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu