17 martie 2017

Strada Lapusneanu

Strada Lăpușneanu din Iași a fost numită inițial Ulița Sârbească. Fiind parte a fostei Ulițe Mari (azi bd. Ștefan cel Mare) a fost redenumită cu numele de azi pe la 1866, cunocută ca Strada Veseliei sau Strada Muzicii.

Strada a primit numele lui Alexandru Lăpușneanu, domnitorului Moldovei între septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564 – 9 martie 1568, care a mutat capitala regiunii de la Suceava la Iași.

Inainte de 1800, strada Lapusenau zisa Sarbeasca, facea legatura intre Ulita Goliei (strada Cuza Voda de astazi) si Podul Hagioaei acum Bd. Independentei, trecand pe langa biserica Mitocul Maicilor si unindu-se cu Ulita Lipscanilor in prelungire pana la Sf. Neculai Saracul inspre Copou. 

Bd. Carol (Copou) era drumul spre asezarea satului Muntenimea de Sus care se afla pe locul Universitatii de azi, se strecura pe langa cimitirul bisericii Sf. Neculai, construit ca o scurtatura inspre targ, se nastea astfel Ulita cea noua marginita de vii, gropi de lut si livezi de unde a luat numele de Podul Verde. Cu timpul a fost netezita si podita cu trunchiuri de stejar. . via C. Cihodaru - Istoria orasului Iasi.

Podul cel Verde (Copou) era unit cu Ulita Sîrbeasca si cea Boiereasca (dinspre Curtea Domneasca azi Palatul Culturii) alcatuind Ulița Mare care se intindea pe vremea domnitorului Mihail Sturza de sub zidul Curtii pana mai sus de poarta Gradinii Publice unde era bariera orasului. In 1866, dupa ce s-au infiintat primariile, partea de sus a Ulitei Mari primeste numele regelui Carol I iar a portiunii din mijloc numele domnitorului Alexandru Lapusneanu. Partea de jos nu este redenumita, intre hanul lui Petrea Bacalau si Curtea Domneasca pana in iunie 1883 cand este inaugurata statuia lui Stefan cel Mare care da numele bulevardului.

Inca de prin 1850 aici erau cele mai moderne magazine de marșandărie si lipscănerie cu produse de lux pentru dame si domni.
Strada este modernizata în anul 1872 când se asfaltează 60 de metri în fața Grădinii Primăriei iar peste un an încep lucrări de îndreptare și asfaltare a ulițelor centrale: Strada Mare, Golia (Cuza Voda)  și Lăpușneanu.

Mai multe pe ieseanul.gandul.info , ziarullumina.ro,  academia.edu.

1. -  Strada Lăpușneanu via Ion Mitican 

Strada Lăpușneanu, partea dreaptă dinspre Piața Unirii

În dreapta, la fostele numere Lăpușneanu 43-53, pe colțul cu Piața Unirii, a existat pe la 1900 magazinul J. Ermacov - Consum de coloniale si aperitive, lăsat de moștenire fraților Pogor. Magazinul vindea aperitive ca măsline, icre dar si vinuri de masa din podgoriile Uricani, Cotnari, Tamaios, Pelin. via curierul-iasi.ro

  2. Strada Lăpușneanu dinspre Piața Unirii
J. Ermacov, Coafor, Aperitive, Băuturi Fine

  3. Strada Lăpușneanu 
Reclama J. Ermacov, Coafor CH. Nicolau, Ciocolata Berindei


 4. Strada Lăpușneanu  Reclama J. Jdelovici, J. Ermacov

Casele M-me Alexandre foste Lepadatu, Pollak  - nr. vechi 39
Imobilul a fost construit de confiserița Alexandra Stefcovici care încă din 1867 vindea bomboane din fabrica proprie alături de apa gazoasa Soda.  La etaj M-me Alexandre a locuit poetul Mihai Eminescu, in anul 1875, abia ieșit din spitalul Sf. Spiridon. Dupa 1900, casa este vândută avocatului C. Lepadatu apoi ajunge in proprietatea lui Herman Pollak. Imobilul avea 28 de camere, cu 2 etaje la strada si 3 la curte.

Gradina de vara - cu scena, se afla pe locul parcării de astăzi, intre cinematograful Republica (fost Trianon) si imobilul cu fosta cofetărie Amandina. Pe scena de la Madame Alexandre a fost prezent si actorul Matei Millo jucând in doua piese: Un poet romantic si Cucoana Chirița la Paris (august 1877). In 1896 cofetăria Alexandre se transforma in Caffe Eldorado de Paris iar mai târziu devine Troidl din Wollzeille, celebra cafenea vieneza a studenților romani. Aici venea deseori si Mihai Eminescu.


5. Strada Lăpușneanu

 6. Strada Lăpușneanu

7. Strada Lăpușneanu via Orașul Iași

La nr. 41, lângă cinematograful Trianon (Republica) , se construise intre 1904-1905 casa lui Simon Gross unde in 1912 a existat magazinul muzical Weinstein unde se vindeau automate si piane electrice marca Patria care funcționau cu o moneda de 10 bani. Prin 1948 clădirea a adăpostit Atelierul de radio-reparații a ing. Lenderhendler.

Gradina Palatului Marilor Uniri - la nr 37.

8. - Cinema Republica - Trianon - Panoramic in 2017

 9. - Cinema Republica - Trianon - Panoramic
Cinematograful Trianon la nr 39 astăzi Republica azi nr. 12 - aici a funcționat în 1904 Berăria la Cuza Voda cu scena de teatru, cabine si garderoba si mai târziu Berăria Regala. Aici a avut spectacole si Constantin Tănase.
Societatea Creditul Urban, proprietara Palatului Cuza, a renunțat la o parte din grădină, pe care in 1928, antreprenorul Fr. Rechita cu finanțările doctorilor S. Mihael Haimovici (viitor cineast) și S. Lous Mendel au construit Cinematograful „Trianon cu 1500 de locuri, ventilație si încălzire centrala, pentru proiecții de film și pentru diverse spectacole. Arhitectul clădirii a fost I. Schreiber.
Cinematograful, numit inițial Trianon a avut mai multe denumiri: in 1940, pentru puțin timp s-a numit Ajutorul legionar, in 1944 s-a numit cinema Maxim Gorki iar in 1960, când strada Lăpușneanu a primit numele de „Republica”, cinematograful a fost denumit la fel.  
Scuarul Trianon, amenajat în 1930, avea să fie o trecătoare pietonală, pe lângă peretele Palatului Cuza, spre Strada de Sus (I.C. Brătianu). Era o alee de 70 m lungime și 11,20 m lățime. Pe traseul acesteia avea să fie amplasată statuia lui I.G. Duca, distrusă în 1940, pentru care nu s-a păstrat nici o imagine. via curierul-iasi.ro

10. Cinema Republica pe partea dreapta și Restaurantul Victoria în 1950 via Iasiul Pierdut

 11. Happy Broaster Chicken - între Cinematograf și Palatul Cuza în 2017

Muzeul Unirii (Palatul Cuza) - este un monument istoric și de arhitectură construit între 1800 - 1806, în stil neoclasic. Casa Catargiu, azi adăpostind Muzeul Unirii, a fost proprietatea mai multor familii boierești precum logofătul Costache Catargiu, hatmanul Constantinică Palade, spătarul Mihalache Cantacuzino Pașcanu. Între 1859-1862 a fost reședința domnească a primului domnitor al Principatelor Unite - Alexandru Ioan Cuza iar între anii 1916-1919, devine reședință a regelui Ferdinand. via wikipedia.
Aflat in posesia Creditului Urban, la parterul Palatului Unirii, in 1904 se deschid magazine: Bourne care vindea mașini de cusut, Michelson cu piane, in 1929 Librăria Învățătorul Român iar mai târziu, in 1938 se deschide Librăria Liga Culturala. Aici a fost expus si primul pian construit in Iași de Carol Gruchol in vitrina Librăriei Maugsch.


  12. Strada Lăpușneanu
Creditul Urban Roman, Mașini de cusut G. Neidlinger, Ringer, 27, N. S. Saraga. Chioșc de jurnale Hotel Traian


  13. Strada Lăpușneanu


  14. Strada Lăpușneanu

15. Strada Lăpușneanu - Muzeul Unirii

  16. Strada Lăpușneanu

  17. Strada Lăpușneanu

18. - Palatul Cuza, Bragadiru și Policlinica Stomatologica

19. Cinema Bistro, Beer Zone și Cafeneaua Veche - lipite de Palatul Cuza si Bragadiru azi nr. 16

Berăria Bragadiru, denumită și Hala de Bere sau Coloseul Bragadiru azi nr. 18 fost nr. 33-35 - în 1905 patronul fabricii Bragadiru a ridicat la strada un fastuos local cofetărie-berărie numit Coloseul Bragadiru ca sucursala a fabricii sale. Arhitect a fost Virgil Halaceanu. In spatele berăriei se ascundea si o gradina de vara cu scena.
In vara lui 1911 cineastul Jaques Leibovici începe a proiecta in gradina filme. In 1920, când aici funcționa cinematograful Mircea, din cauza căldurii degajata de aparate, celuloidul se aprinde iar focul se întinde pana la Palatul Cuza.
Clădirea este rezidita de ing. Marculescu care construiește alături un imobil. Noua berărie se va numi Astoria care rezista pana în 1926 când este distrusa de alt incendiu. In 1927 aici se redeschise berăria Elysee.

20. - Berăria Bragadiru

 21. Strada Lăpușneanu Coliseul Bragadiru,
numele sub care mai era cunoscuta Berăria Bragadiru 
 
22. Strada Lăpușneanu anul 1920
Reclama Ifrim, Palma, Covoare, Berărie, Elisee


23. Strada Lăpușneanu

Gradina Primăriei - vreme de 40 de ani, pana în anul 1903 existase faimoasa gradina realizata pe vremea primarului Dimitrie Gusti in 1865. Pe acel loc existase încă din 1743 un cimitir părăsit al Bisericii Banu care cu timpul se transformase in maidan. Gradina era înzestrată cu bănci, avea un chioșc pentru fanfara Gărzii Civice (1868) si cu o berărie.

 24. In spatele clădirii Bragadiru in 2017

  25. In spatele clădirii Bragadiru in 2017

Policlinica Stomatologică azi nr. 20 - Partea din spate a grădinii de vara a rămas pustie până in 1925 când Casa Asigurărilor Meseriașilor ridica un dispensar medical care primește numele de Palatul Asigurărilor Sociale după planul arh. C. Ionescu. După 1926 se înființează aici Policlinica Stomatologica.

 26. Cinema Tineretului via Orasul Iași

 27. - Clinica de Stomatologie Infantila via bzi.ro

28. - Desene realizate de copii în holul Clinica de Stomatologie - desen din 1982

 29. Strada Lăpușneanu pe dreapta Bragadiru si Baroti in stânga casa Tiktin
Ifrim Confecții, Palma, Tebriz Covoare, Noel Automobile, Restaurant Berărie

Cofetăria Baroți - nr. 31- in 1877 cofetarul I. Barothy deschide aceasta locație aflata pe coltul trecătorii spre Strada de sus (bd. Independentei), pe locul unde astăzi este Clinica de Stomatologie Infantila din Bolta. Clientela fiind formata mai ales profesori, aici venind si Mihai Eminescu, Ion Creanga, Petru Novleanu, Petru Gigoriu Budusca.

Cofetăria Georges - nr. 27 - peste drum de hotel d'Europe se găsea o cofetărie, o agenție CFR si apoi magazinul Gioconda unde din 1988 a rămas un teren viran.
La 1880 aici era Cofetăria Georges si Tuffli, 'confiseri din Svițera' care au deschis in casele Meyerhoffer, peste drum de casele Cristinei Strasshofer, o 'confiserie cu bomboane, fructe fripte in zaharuri, caramele, torte si înghețate'. Cofetăria Tuffli se muta înspre Copou in clădirea Jockey Club dar rezista Cofetăria Georges (Jorj) ce era asaltata duminica mai ales de școlari. Aici era văzuta deseori si Veronica Micle (1874-1877).
Tradiția cofetăriei este dusa mai departe de Anton Cuncic (1913), fiul sau Eugen si familia Stinica (1946).
 
 30. Strada Lăpușneanu - in dreapta hotel d'Europe

31. Strada Lăpușneanu via delcampe.net
Reclama E. Noack

32. Strada Lăpușneanu 
Reclama E. Noack

Casa cu Madone nr. 28 fost 21 unde a locuit farmacistul Samoil Konya.

Casa Galeriilor - astăzi nr. 24 - sediul Galeriilor Anticariat deschise de colecționarul Dumitru Grumăzescu. Aici a fost sediul Academiei Libere Pastorel (1978) unde se organizau conferințe si seminarii.
Prin gangul strâmt si întunecos, pe la 1890 exista bazarul La bunul gust fost Bazarul Parisian unde iarna aici era Raiul lui Mos Crăciun pentru ca era împodobit cu o mulțime de luminițe si brazi de crăciun.

33. Strada Lăpușneanu - în stânga este Fortuna, în dreapta Moș Berl

Primul bloc fost nr. 26 al străzii dinspre Copou a fost inaugurat in februarie 1960 de imobilul Romtelecom. Aici era casa D. D. Mavrocordat care a fost lovita de bombe in 1941. Aici se vindeau parfumuri, pălării si jobene cel mai cunoscut fiind magazinul A la Ville de Paris deținut de francezul Delpueche unde venea adeseori si Mihai Eminescu.

Casa La Fortuna Konya - fost nr. 30 cam pe locul unde se afla astăzi statuia lui Al. Lăpușneanu, la fostul nr. 15-17 si la intersecția cu Strada de sus (azi bd. Independentei) exista pe la 1879 vestita spițerie La Fortuna care înlocuia farmacia Steaua polara. Aici lucrau chimiștii Samoil si Carol Konya, renumiți farmaciști si inventatori de medicamente. Au primit premii la Paris si Viena pentru Dentalina - pulbere vegetala pentru dinți. Clădirea a fost lovita de o bomba pe vremea când era in posesia familiei Grozea.

34. - Farmacia curții regale Frații Konya - Strada de sus

35. - Clădirea Universității Al. I. Cuza în 2017

Hotel Binder - aproape de intersecția bd. Independentei si strada Vasile Conta exista Restaurantul Hanul Binder a fost ridicat de Iosef Ciolcin Binder, profesor la Școala de Arte si Meserii, care a decedat in 1867 iar hotelul rămâne in grija lui Christian Wirt Peister. Hanul se transforma in Hotel unde se servea bere Pilsen, bucătărie vieneza si cel mai bogat salon de citire a gazetelor internaționale care atrăgea numeroși curioși printre care si Mihai Eminescu când era gazetar la Curierul de Iasi in 1876.
Aici s-au cazat tinerii unioniști in ianuarie 1859 dar si deputații munteni adunați sa sărbătoreasca alegerea domnitorului Al. Ioan Cuza la București.
Aici a fost primul Birou tehnic feroviar al Iasilor unde erau cazati inginerii I. Zaharievici si E. Kalcovski, meșterii caii ferate Lemberg-Suceava-Pascani-Iasi in iunie 1868 ce va lega Iasiul cu Viena si intreaga Europa in iunie 1870 cu 2 ani înaintea Bucureștiului.
In 1878, la a XV-a aniversare a Junimii, tânărul dramaturg I.L. Caragiale citește pentru prima data in public comedia O noapte furtunoasa el interpretând toate rolurile. Va prezenta O scrisoare pierduta in holurile Hotelului Traian si Cuconul Leonida fata cu reacțiunea la Hotelul Europa.
Aici, in noiembrie 1881 avea loc a XVIII-a aniversare a Junimii la care participa Titu Maiorescu dar si actrița Sarah Bernardt de la comedia franceza. Un an mai târziu, la a XIX-a aniversare, Maiorescu recita capodopera Luceafărul care fusese prezentata Junimii bucureștene o luna mai devreme. La aniversari mai participau de obicei si Ion Creanga, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Petre Carp, Miron Pompiliu, V.A. Ureche. In septembrie 1911 la Hotelul Binder erau găzduiți multi universitari din întreaga europa veniți pentru Jubileul Universității
Prin 1940 hanul este transformat in Școala de subingineri iar apoi devine Institutul de proiectări ISPOTA. In anii 1950 este transformat in imobil de locuit cu 25 de camere. In 1974 aici a avut sediu si Editura Junimea. Hotelul scapă de demolările din capătul străzii Dimitrov (fostă Strada de Sus sau I. C. Brătianu azi bd. Independentei) după lucrările din decembrie 1984 si aprilie 1989. Astăzi are montata o placa montata de Muzeul Literaturii Romane (MLR) care comemorează locul unde erau organizate banchetele Junimii.
Casa Smirnov nr 11bis apoi 13-15 - după intersecția cu Strada de Sus (Independentei) exista casa lui Carol Konia unde intre 1932-1941 avea etajul ocupat de Cercul didactic.  Din 1903 frații Andrei si Adrian Smirnov aveau o prăvălie unde se vindea cafeaua Martinica, ceaiuri rusești si diferite condimente orientale. Adeseori era văzut aici scriitorul Ionel Teodoreanu al cărui personaje din cartea La Medeleni vizitau aceasta băcănie. După 1922 băcănia ajunge în posesia lui P. Pogor.

Casa Samoil - Academia Libera - la nr. 11 care făcea concurenta băcăniei Smirnov, aici se vindeau vinuri din beciurile Cotnari, Socola și Uricani și unde se înființează Academia libera prin anii 1937 unde veneau Mihai Codreanu, Păstorel Teodoreanu, epigramistul Valentin Bude, pictorii Jean Cosmovici, Corneliu Baba si Nicolae Tonitza.

Cele 2 băcanii au fost demolate in 1959 fiind înlocuite de blocul Express construit de ICCF Iași in 1960.

36. Intrarea str. Lăpușneanu dinspre Copou
 In stânga Academia Libera si Librăria Cosma,
în dreapta este Casa Walter si Librăria Șaraga 

Casa Cozma nr. 1 -  cam pe locul trotuarului blocului Express, la colt cu strada Vasile Conta (fost Sf. Neculai sau Engels) exista între anii 1886-1892 Librăria muzicală Cosma, editoarea operelor compozitorilor ieșeni. Aici se oprea deseori si Mihai Eminescu unde asculta poezia Ce te legeni codrule pusa pe muzica de George Scheletti.

 37. Casa de cultura a studenților și Blocul Express în 2011

Palatul Elena Sturza - Jockey Club - La colțul de unde pornea strada Păcurari cu nr. 2 începea ulița Podul Verde care si-a schimbat numele în 1866 de Carol, cam pe coltul din fata Casei Studenților de astăzi, exista palatul Elencu Sturza Păstrăvanu construit pe fostele acareturi ale bisericii Sf. Neculai din Deal sau Sf. Neculai cel Sărac, cumpărate de administratorul postelor polcovnicul Manolache Balș, epitropul Bisericii pe care o refăcuse după cutremurul din 1803. Lăcașul păzea Drumul Hîrlaului  cum se numea atunci ulița Păcurarilor, prelungit cu Drumul Sării (Ulita din Afara) care trecea prin strada de astăzi, Conta, tăia ograda Spitalului Sf. Spiridon urmând mersul uliței bisericii Sf. Teodori ajungea în Sărărie.
Casa lui Manolache Bals a fost construita după planurile tânărului Gh. Asachi întors in 1804 de la Lemberg unde își luase doctoratul in Filozofie si diploma de inginer-arhitect la vârsta de 17 ani.
In 1821 ajunge in posesia lui Alecu Beldiman asa cum apare in planul orașului din 1819 de ing. Bayardi. In 1845 locul este stapanit de Elena Sturza, fata marelui logofăt Iordache Catargiu si măritată cu fiul domnitorului Ioniță Sturza. Casa avea 2 rânduri, 7 odăi si doua saloane. 
Aici prin 1867 se înființează noul Otel d'Angleterre condus de Iosif Holștein. In gradina hotelului se organizau concertele fanfarei militare conduse de capelmaistrul Emil Lehr si elevul sau, I. Ivanovici autorul celebrului vals Valurile Dunării.
In octombrie 1872 aici are loc Aniversarea Societății literare Junimea organizata de Titu Maiorescu unde participa Vasile Pogor si Iacob Negruzzi.
Din cauza problemelor financiare, saloanele de la etaj sunt închiriate faimosului Jockey Club iar la parter se deschide un restaurant luxos.
Jockey Club - numit si Jochei era o Societate de încurajare pentru Îmbunatatirea Rasei de Cai infiintata pe la 1862 cu spijinul domnitorului Alexandru I. Cuza si recunoscuta de stat oficial in 1875. Din club faceau parte membrii familiilor boieresti si proprietarii de cai care participau la cursele de cai organizate la Hipodromul Iasilor inca din vremea domnitorului Mihai Sturza, existau curse de cai periodice încă din 1851 cu mult inaintea Bucurestiului (1875). Sturza incuviintase in 1841 infiintarea unui hipodrom la Iasi dar si in Falticeni si Galati. In 1905 premiile ajungeau la 1400 lei pentru alergarea din Copou, 3000 pentru Cristești-Țuțora si 5000 pentru Jockey Club.
In cladirea Jockey Club exista la etaj o sala de scrima, sala armelor si alte saloane cu jocuri de carti. La etaj se ajungea direct prin spatele casei, urcand niste trepte. Clubul purta firma in 1885 Maison Jockey - Club grande restaurant de Paris. In romanul La Medeleni, personajul Olguta lua aici lectii de scrima dar si de echitatie. Societatea Jockeistilor se desfiinteaza dupa 1945 pentru ca hergheliile au fost decimate după război.
Cofetăria Tuffli - purta numele confiserului Richard Tuffli care isi servea clientii cu delicioase capodopere din ciocolata, frisca, zahar, mirodenii de faina sapte zerouri iar seara dupa spectacolele Teatrului cu gustari Sandwich Tee Room. Tuffli s-a mutat in aceasta locatie in 1885, pana atunci fiind partener la cofetaria Georges tot de pe strada Lapusneanu. Munca si calitatea produselor, ii aduce in 1890 brevetul de furnizor al Curtii Regale.
In cofetarie a fost prin 1887-1888 sediul Societatii patinatorilor numita Patinul unde se adunau zeci de patinatori inghetati dupa ce se distrau la patinoarul infiintat langa Gara. Sportul il initiasera muncitorii austrieci ai Garii care au ceat un ghetus lucios pe o bucata de mlastina Bahluiului. In 1873 se consemneaza si demonstratia unei lampe cu arc voltaic alimentata de la un dinam, masinaria find adusa din Viena pe care locuitorii o numeau soare electric.
Prin 1882 la parter funcționase cazinoul Bursa a lui S. Gafencu si mai tarziu restaurantul 1937 Corso cu muzica Jazz.
Dupa 1945 aici se deschide Libraria Cartea rusa, etajul fiind ocupat de ARLUS (Asociatia Română pentru Legaturile cu Uniunea Sovietica) unde se gaseau carti in limba romana, rusa si franceza.
Palatul Jockey Club este demolat cand incep lucrarile amenajarii unei piete care sa inslesneasca circulatia masinilor dinspre Copou, Independentei, Elisabeta si Conta. Ramasitile zidurilor sunt ingropate pe sesul Bahluiului in fata viitorului CUG.
In apropiere, in februarie 1960 incep lucrarile constructiei Casei Tineretului dupa proiectul arh. Ilie Costinescu.

Strada Lăpușneanu, partea stângă dinspre Piața Unirii  


Hotel Palace (Astoria) - nr 44-57 azi Str. Alexandru Lăpușneanu nr. 1
Pe partea stângă dinspre Piata Unirii, după Hotelul Traian, la vechiul nr. 44  - a fost un teren viran unde intre 1916-1918 se instala circul sau teatrele de vara dar si cinematografele ca Pathee freres. Aici, in 1923, pe locul grădinii Ruxandei Sturza, se construiește Hotelul Palace (Regal) . La parter a existat florăria Grabovenschi, Farmacia Werner, Magazinul de cafea Mocca, Parfumeria Palace iar in 1926 s-a înființat Librăria societății literare Viata Românească unde erau văzuți adesea scriitorii Mihail Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Pastorel Teodoreanu, Mihai Codreanu, Demostene Botez. Tot aici a mai fost sediul Librariei Hachete in 1932 si cofetăria Funiak.
La coltul hotelului a fost redacția ziarului Evenimentul (1896-1940) la care au scris Rudolf Sutu, Petre Grigoriu Budusca, St. O. Iosif, Eugen Herovanu și chiar Ion Luca Caragiale.
La nr. 57 a fost sediul redacției Opiniei.

 38. - Hotel Palace (Astoria) in 2017

Nestor Heck - casa Elenei Pastia  
Mai jos de palatul Drossu a existat casa Eleni Pastia, înlocuită de Gradina restaurantului de vara. Aici a fost ghereta fotografului Ioan Heck care prin 1857 a imortalizat figurile deputaților Divanului Ad-hoc. Urmasul lui, Nestor Heck care a imortalizat Iasiul anilor 1880 realizând un album cu Mitropolia restaurată fiind premiat la Paris in 1889. A imortalizat si chipul Veronicai Micle, Mihai Eminescu si I. L. Caragiale.
 In 1868 si-l ia ajutor pe Otto Flechner. La acea vreme, Nestor își confecționa singur hârtia sensibila, soluția si plăcile din sticla, tavanul fiind pe jumătate din sticla.
Tot aici, in 1923 a lucrat fotograful Salvador Scutari.
Alte studiouri au fost Franchette la nr. 44, H. Flaschner la 41 si Chaland la nr. 10 si la nr 13 Alfred Launay.
Casele Pastia (nr. 42 ?) au mai adăpostit Institutul de Cultura Italiana cu o bogata biblioteca si Școala Italiana (str. Lăpușneanu nr. 28)

  39. - Clubul Bursei lângă Hotel Astoria în 2017

  40. - Clubul Bursei lângă Casa Drossu în 2017

Casa N. Drossu  - nr. 40 azi nr. 5-7-9 - vizavi de Palatul Cuza se afla fostul palat Neculai Istrati ajuns in posesia senatorului si ministrului conservator N. Drosu. Clădirea a fost locul întrunirilor electorale la care au participat si Lascăr Catargi si Titu Maiorescu.
Aici a fost sediul cofetăriei Passini,  Magazinul Iasilor in 1914, Banca Uniunea Romana in 1922, Leonida in 1928 apoi Marmorosch Bank in 1929, cofetăria Paris, Andronik 1932, 1957 era sediul agenției de turism ONT Carpați.

 41. - Casa Drossu in 2017 - Radio Gaga English Pub, Galeriile de Arta, Totem Turism

Casa Mavrocordat - azi restaurant Corso - intre Casa Postei si Casa Drossu, in 1891 se găsea alta casa vânduta de Constantin N. Drosso lui Dimitrie D. Mavrocordat. Aici in 1942 avea sediu Conservatorul de Muzica si Arte Dramatice (Academia de muzica) unde mai târziu se formează Filarmonica Moldova care va tine concerte in clădirea Teatrului Național. Concertul festiv de inaugurare are loc pe 9 octombrie 1942 sub bagheta dirijorului George Enescu.
In vara anului 1944 imobilul este lovit de bombe, pe locul gol instalându-se circuri ambulante si Orasul Copiilor

Casa Postei Mici - nr 38 - unde se afla astăzi Restaurant Corso.

  42. - Gradina Corso in 2017 si Biserica Corso

Biserica Banu - Biserica Banu cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” a fost zidită în anul 1800 de către mitropolitul Iacob Stamati, pe locul unei biserici de lemn ctitorită în 1705 de către boierul Savin Zmucilă, vel Ban.
În 1702 Savin Zmucilă, fiul spătarului Stroe și al Saftei, a cumpărat de la Gheorghiță vel Comis un teren cu casă și pivniță la marginea orașului, pe ulița Cărvăsăriei (a Vamei), teren situat în Mahalaua Calicilor, lângă „marea râpă”, zonă cunoscută astăzi sub numele de Râpa Galbenă.
Pe acest teren banul Zmucilă a construit o biserică din lemn care avea în partea de est un cimitir parohial, pe terenul căruia au fost construite ulterior Colegiul Național din Iași și Strada Lăpușneanu. Biserica, prima și unica biserică în care s-a slujit de la început exclusiv în limba română,  a fost înzestrată cu cărți românești din secolul al XVII-lea precum Cazania tipărită la Iași în 1643, Molitvelnic (Iași, 1681), Liturghier (Iași, 1683), Evanghelia greco-română (București, 1699). Odinioară biserica era cunoscută și sub numele de „Biserica calicilor” pentru că aici se închinau mare parte din cei care alcătuiau breasla calicilor, adică a celor care trăiau din mila publică. De asemenea, pe lângă biserică, boierul Savin Zmucilă a construit și un azil pentru a-i adăposti pe săracii, bolnavii și călători care a funcționat până în anul 1948.
La mai mult de 90 de ani după construcția sa, biserica de lemn, care era cunoscută sub numele de Biserica Banu ca o referință la ctitorul său, se deteriorase și devenise prea mică pentru numărul sporit al enoriașilor. Mitropolitul Iacob Stamati și obștea parohiei au finanțat construirea unei noi biserici cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. via wikipedia.org


43. - Biserica Banu via wikipedia

  44. Strada Lăpușneanu și Biserica Banu via Orasul Iași
Ziar Dimineața, Univers, Curentul, Viitorul

Casa Hala de bere nr. 36 - clădire cu etaj construita in 1895 de arh. Reinike aflata in proprietatea soților Maria si Frantz Martin Kiesser care aveau si casa de la nr. 34. Aici era cunoscuta Hala de Bere unde pe la 1896 canta Ionica Barbu, urmașul lui Barbu Lautaru. Hala era dotata si cu un automat de bere nemțesc. Aici a mai existat Gradina Cofetăriei Passini si restaurantul Buch cu fanfare. In anii 30 clădirea era numita si Posta Mica.
In 1943 se deschide un atelier foto condus de ofițerul de aviatie Gheorghe Chessler care fotografiase din avion Iasiul acoperit de ape in iunie 1932 dar si imagini aeriene cu Palatul Administrativ, Gara, Strada Stefan cel Mare, Universitatea, Școala Normala si Piata Unirii. Pasiunea fotografiei o moștenise de la tatăl sau Max Cheesler, fost ucenic al vestitului Carol Pop de Szathmary.

45. - Imobilul de lângă Biserica Banu in 2017

Casa Kieser nr 34 - in dreptul bisericii Banu, retrasa de la strada, exista o căsuță joasa unde fotograful Siegmung Packer executase intre 1910-1928 fotografii de tip mignon, mărci si cărți postale folosind pelicule Agfa, Lumier, Veraxs, Mimosa, Kodak. Imobilul aparținea soților Maria si Frantz Martin Kiesser care îl cumpăraseră în 1893 de la Constantin N. Drossu.
Aici a fost si sediul unui magazin muzical La Cosma unde Mihai Eminescu asculta romanțele muzicianului I. Kaufman. Aici a fost sediul magazinului Hirch si Finke cu articole muzicale si de papetărie.
Aici a locuit lingvistul H. Tiktin autorul Dicționarului româno-german și al Gramaticii limbii romane, profesor la Iași si Berlin.
Clădirea înaltă de 3 niveluri care dispărea după cutremurul din 1977 a lăsat spațiul gol pana in 1988 când se construiește noul sediu al Telefoanelor.
 
Casa  Strasshoffer nr. 30 - de după hotel ? aflata in proprietatea lui Ioan Strasshoffer ce adăpostea in 1870 cea mai eleganta cafenea Cafe de Paris condusa de Ernest Girardin. Aici a mai funcționat o librărie, un atelier foto, o agenție teatrala pana in 1987 când clădirile au fost dărâmate.  

Casa Tiktin nr 32 - in apropierea Bisericii Banu, peste drum de cofetăria Baroți, unde exista fosta casa a lui Petrache Mavrogheni unde funcționase Hotel de Paris, a fost vândută lui Chriastian Reinike in 1847 ajungând in proprietatea lui Haymann Tiktin in 1880 apoi lui Emil Max in 1903. 
Casa este reparata si are sediul Magazinul Conservatorului condus de cehii Iosef si Mihai Brascu (Blaska). Aici se vindeau gramofoane, placi si partituri, violoncele si piane si se organizau si concerte.

46. - Strada Lăpușneanu in 2017
 
Casa  nr. 24 -  pe locul caselor caretășiei Kapucinski, in fata grădinii Tivoli, in 1932 Grigore Ștefanescu înființează Tipografia Trecerea munților Carpați, iar in 1936 se ridica Palatul Societății de telefoane construit de arh. Kleper unde vor funcționa 5.000 de telefoane automate. Aici a funcționat si magazinul România Muzicala.

Pe Strada Banu, înspre Râpa Galbenă a existat pe la 1890 Teatrul de vara Tivoli cu scena si restaurant unde aveau spectacole trupe din Franța, Austria, Italia si Polonia in drumul lor spre Rusia.
Hotel d'Europe azi blocul nr. 7 - Pe strada Banu nr. 1, înspre str. Lăpușneanu, a existat pana in octombrie 1987 casa Constantiniu, apoi Irimescu si Rameder unde a funcționat Otel d'Europe numit apoi Paris sau răposatul Hillarire cum il numește Iacob Negruzzi in Aniversarea junimista de la 1870.
Aici se sărbătorește aniversarea din 1877 a Junimii la care participa  Titu Maiorescu, Ion Creanga, Mihai Eminescu care se pregătea sa plece la redacția Timpul din București. 
Intr-un apartament al fostului hotel d'Europe a locuit cântăreața brăileanca Hariclea Hartulari, soția căpitanului Gheorghe Iorgu Hartulari de la Regimentul 7 din Copou. Cântăreața, după ce termina studiile la Conservatorul din Iași, pleacă in 1886 in Paris unde este cunoscuta sub numele Hariclea Darclée făcându-și debutul pe scena Operei Mari din Paris in 1888 devenind La diva Ilustra, Privighetoarea Carpaților, prima Floria Tosca din istorie.
Aici a fost sediul Cofetăriei Faget.


48. Strada Lăpușneanu - in dreapta hotel d'Europe

49.  Strada Lăpușneanu - in dreapta hotel d'EuropeReclama Carp 5, Lupo Nuto Era... ?

49b. Strada Lăpușneanu via Orasul Iași
Reclama Caprita
Casa Paulînspre Râpa Galbena, pe strada Gh. Lazăr, cam în continuarea Străzii de Sus (azi bd. Independentei) era o casa mai mica cu nr 10-12 lipita de o casa poloneza in proprietatea lui Iohan si Iulia Kapucinschi. Tot aici exista in 1887 vestitul Paul Petit, Coifeur Parfemeur avand cofetari din Paris si Viena, la adresa str. Lapusneanu nr. 10, in fata Hotelului Binder.
Peste drum a existat sinagoga Beth Sloim de la fostul nr. 18 care avea in 1908 adresa in strada Lascar nr. 3. Fiind construita peste niste pivnite, cladirea s-a surpat.

Casele  Moș Berl nr. 20, 22 și 24 - aparțineau Depozitului de vinuri ale lui David Bercu Finkelstein numit de prieteni moș Berl in ale căror odăi mirosea a tămâioasa si busuioc. Casa apartinuse in 1854 lui Costache Cananău si deținea o vasta rețea de pivnite sub străzile de pe str. Lapusneanu, Lascăr si casele vecine.
Mos Berl tinea aici sedintele Junimii in frunte cu Iacob Negruzzi si Gh. Panu iar la intersectia str. Golia azi Cuza Voda cu str. Vasile Alecsandri, avea tipografia Junimii. Aici avea sediul, la etajul I Revista Fotografica jurnal ilustrat pentru fotografie al carui intai numar aparea pe 31 ianuarie 1901 fiind revista Societatii Amatorilor de fotografie din Iasi unde activa prof. Dragomir Hurmuzescu autorul primei radiografii a unei maini in 1893 si prof. V. Buțureanu, I. Corjescu si Alexandru Lepadatu. Tehnica fotografiei aparuse doar la cateva saptamani dupa ce francezul Dagere inventase transpunerea imaginilor pe tablite argintate dovada ca in februarie 1839, revista Albina Romaneasca a lui Gh. Asachi anunta ca Academia Mihaileana de pe strada Arcu de astazi, a realizat probe asemanatoare iar in 1841 se deschide primul atelier public de fotografie din Iasi la sediul Scolii de Arte si Meserii. Logofatul Constantin Sturza Scheianul a lasat o serie de fotografii printre care si figura lui Barbu Lautari.

Alături, la nr. 26, a funcționat tipografia Trecerea munților Carpați sau Trecerea Carpatilor (1927) unde se tiparea prima revista de avangarda ieseana Prospect. In 1897 aici avea sediul Agentia teatrala care folosind telegraful, putea procura bilete de teatru si tren pentru spectacole din Viena, Berlin sau Paris.

Casa Dom Polski - pana prin 1977 exista o clădire veche, cu ziduri de cetate groși de un metru, cu beciuri adânci, cinci apartamente la etaj înșirate de-a lungul unui cerdac si 4 prăvălii la parter printre care a coaforului Andrei Burțev. Alt apartament adăpostea birourile Comunității Poloneze de unde si numele casei si unde se tineau conferinte, cei mai multi polenji venind aici dupa 1830 dupa ce austriecii si rusii au ocupat țara. Unul dintre emigranti era doctorul Gluck, medicul personal al domnitorului Al. I. Cuza. Cu ajutorul statului si Comitetului de sprijin condus de V. Alecsandri, multi emigranti si-au deschis ateliere in Iasi cum ar fi ceasornicarul Iulius Peszynski care avea magazin la nr. 7.
Tot aici era cârciuma La Panii Moldovei cu mâncăruri poloneze. In 1950 multi s-au repatriat iar mai târziu, in anul 1957 clădirea Dom Polski s-a desființat.

Casa Paradis -  nr. 8 - la umbra casei faimosului Valter era carciuma lui Moise Zingher inventatorul flecii nationale pour sang care isi saluta clientii cu formularea Va salut cu Respect General de unde si firma La Respect General care l-a inspirat pe scriitorul Cezar Petrescu în romanul La Paradis General. Aici era client Mihail Sadoveanu, poetul Mihai Codreanu, Ioniță Fîntînaru. In 1918 aici se deschide un magazin de spirtoase iar in 1938 magazinul Radio Telefunken al ing. Gh. Iritz.

Casa Podgoreanu nr. 4 - aici se afla faimoasa bodega a lui Muțu Podgoreanu cu hrube adanci suprapuse unde se pastra vinul adus de la cramele dealurilor Copou, Moara de vânt, Chetrărie, Valea Adîncă, Galata sau dealul Cătălinei.

Casa Valter nr 6 - alaturi se gaseau casele înalte cu doua etaje numite Valter la etajul caruia a functionat atelierul croitorului francez Carol Valter pe la 1880. Aici a locuit istoricul A. D. Xenopol si profesorul Neculai Leon.
La parter erau magazine de mobile, galanterie si parfumerie Poiteven si Darmet in 1880 dar si Libraria D. P. Ornștein care a editat prin 1900 multe ilustrate cu imagini desenate si colorate. Inainte de Ornstein, libraria era condusa de Haifler care era renumit pentru ca lega cartile gratuit dar si pentru oglinzile de pe pereti care distorsionau realitatea fiind concave sau convexe.
Aici, in 1934 era sediul librariei Cartea Românească condusa de Mina Ornștein si Vasile Lăzărescu care vindeau si masini de scris Remington. Alte librarii au fost Hachette si Moldova. Cladirea a fost preluata de CNR in 1940 si repartizata CFR-ului pentru Secția a III-a de Poduri. Dupa 1944 aici a functionat o cantina, un comitet PCR urmat de serviciul de Pașapoarte.

 50. Strada Lăpușneanu 
Casele Diamant fost Walter - Librarie, Legatorie carti D. P. Ornstein, Walter Donat

51. Strada Lăpușneanu
Librărie D. P. Ornstein, Magasin Echipamente militare A. Silberman, Georges Vogt

 52. Strada Lăpușneanu
Librărie D. P. Ornstein   

Cam pe locul unde strada Lapuseanu făcea un cot, sub numărul 2, funcționa renumita cofetărie Comerciala mutata de vizavi de la nr. 5 cu cele mai gustoase plăcinte, ștrudele cu mere unde se înghesuiau studenții. In 1898 era condusa de cofetarul George Klein iar in 1926 de macedoneanul Gheorghe Iani. Aici a mai existat si magazia de lămpi si alămărie Gayda unde se găseau candelabre strălucitoare.

Libraria Șaraga nr. 2 pe strada Lapusneanu si nr.1 pe str. Păcurari - intre anii 1903-1932 era sediul librăriei fratilor Șaraga (Elias si Samoil) care era cunoscuta pentru tipărirea cărților scolare infiintand Colectia la 1 leu. Sub egida librariei s-au infiintat primele chioscuri de ziare, s-au tiparit medalii aniversare si ilustrate cu imagini ieșene. Editura a tiparit volumele lui Ion Creanga in 1890 Povesti si Amintiri din copilarie in 1892 cu ilustratii de Teodor Buicliu, editie ingrijita de A.D. Xenopol. In 1893 a tiparit in trei editii Poeziile lui Mihai Eminescu dar si volumele de Teatru si Schite a lui I.L. Caragiale. Aici venea deseori si Regina Maria in 1916 cand Iasi-ul a devenit capitala României, familia regala fiind cazata in Palatul cantacuzinesc din Copou azi Palatul Copiilor. Librăria s-a inchis in 1932.

via okazii.ro, delcampe.net, ebay.com, utile,
Informații din cartea Strada Lăpușneanu de altădată de Ion Mitican

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu