16 octombrie 2017

Poporul român în primul război mondial

Episodul 3 din România în primul război mondial dedicat Poporului Român. Mai multe imagini în Episodul 2 și Episodul 1.

 1. - 

  2. - 

  3. - Refugiați români lângă Râmnicu Vâlcea, Noiembrie 1916

  4. - 

  5. - 

  6. - 

  7. - Țărani strângând snopi de grâu - în Comuna Câineni, Vâlcea

  8. - 

  9. - 

 10. -  Depozit de aprovizionare pentru armată - Decembrie 1916

  11. - 

  12. - 

  13. - 

  14. - 

 15. - Armă grea trasă de care de boi

  16. - 

  17. - 

  18. - 

  19. - 

  20. - Strânsul viei la Domeniul Segarcea - Dolj

  21. - 

  22. - 

  23. - Festivități România mare, Basarabia, Dobrogea

24. - Armata română și civili dansând - Onești 1917

  25. - Familii de țigani la lucrul câmpului lângă Câineni - Vâlcea

  26. - Familii de țigani 

 27. -  Familii de țigani 


 via iwm

Turnul de apa si arborele Ginko Biloba din parcul Complexului Titu Maiorescu

 
 1. - Universitatea Al. Ioan Cuza văzută din avion

Universitatea Alexandru Ioan Cuza (UAIC) a fost fondată în 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, fiind prima universitate modernă a României. La înființare avea trei facultăți: filosofie (litere), drept și teologie. În 1864, universitatea era formată din Facultatea de Litere și  Filosofie, Facultatea de Drept, Facultatea de Științe fizice, matematice și naturale iar în 1879 a apărut Facultatea de Medicină. În anii 1890-1900 s-a dezvoltat Facultatea de Științe: în 1892, a apărut catedra de Chimie, în 1906 cea de Chimie Agricolă iar în 1910 a apărut Școala de Electricitate. 

Palatul Universității Alexandru Ioan Cuza a fost construit între anii 1893 și 1897 și extins în perioada interbelică, după planurile arh. elvețian Louis Blanc și inaugurat în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic și baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa Sală a Pașilor Pierduți, decorată cu picturi realizate de către pictorul Sabin Bălașa.

2. - Universitatea din Iași (UAIC) - Rector Prof. Dr. Bogdan

În spatele Universității se află Complexul studențesc Titu Maiorescu, fost Pușkin, cu o capacitate de 2024 locuri, având în componență căminele C.5, C.6, C.7 și C.8.
În Complexul studențesc se găsește Turnul de apă ce a fost ridicat în 1896, în același timp cu Universitatea, după proiectul aceluiași arh. Louis Pierre Blanc care a realizat și planurile unor clădiri importante din București: Institutul de Bacteriologie Victor Babeș, Casa Nicolae Filipescu (1888), Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor (1895), Palatul Facultății de Medicină (1895 - 1902). 

Proiectul Castelului de apă care a alimentat cu apă potabilă Universitatea, a fost premiat la finalul secolului al XIX-lea la Expoziția Internațională de la Paris, astăzi fiind clasificat drept monument de arhitectură industrială.

3. - Turnul de apă și Liceul Internat care nu mai există - cca. 1899 via fb.com/Iasi.Jassy/

4. - Turnul de apă și Universitatea Al. Ioan Cuza în 1948 
după bombardamentele din 1944 via fb.com/Iasi.Jassy/

 5. - Turnul de apă în 1948 via fb.com/Iasi.Jassy/

În 2007 turnul a fost renovat și i s-a adăugat partea de sus câștigând 5 metri, având astăzi înălțimea de 33 metri. În timpul renovării a trebuit sa fie demontat fostul bazin pentru apă confecționat din lemn și având o înălțime de șapte metri, fiind montat la cota 21 metri, deasupra părții de zidărie a turnului. Bazinul a fost înlocuit cu o structură cilindrică din metal și sticlă  pe două niveluri. 

Pe aceste locuri, în anul 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică chiar în spatele clădirii Universității noi, pe o suprafață de cca. 1 hectar, unde construiește și mici sere  folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Din această grădină botanică se mai păstrează și astăzi arborii și arbuștii din parcul aflat între vechea clădire a Universității, Cantina studențească și Căminele studențești.

Această grădină se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963, când se hotărăște mutarea în spațiul actual, pe Dealul Copoului. Grădina Botanică Anastasie Fătu este cea mai veche grădină botanică din România fiind înființată în 1856 de Anastasie Fătu, medic și naturalist, pe un teren lângă Râpa Galbenă. Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.

În spațiul de joacă al unei grădinițe, în zona Turnului de apă, există un frumos exemplar de Ginkgo biloba, plantă originară din partea estică a Chinei, unde este considerat un arbore sfânt, simbol al longevității pe pământ întrucât poate trăi peste 1.000 de ani. Această specie de arbore a fost introdus în Europa mai întâi în Olanda în 1730 iar mai apoi s-a răspândit pe întregul continent.

 6. - Arborele Ginkgo Biloba via sites.google.com

7. - Eco Monument Arborele Pagodelor Ginkgo Biloba

Ginkgo biloba este printre puținii arbori dioici – un pom are flori bărbătești şi altul are flori femeiești. Este o plantă de referință în medicina tradițională chineză și japoneză utilizându-se învelișul sâmburelui și frunzele având calități medicinale: este expectorant, sedativ, antifungic, antispasmodic, vasodilatator, antiinflamator, antibiotic, vermifug.

via delcampe.net,  fb.com/Iasi.Jassy/ , utile 

11 octombrie 2017

Biserica lipovenească

Biserica lipovenească Adormirea Maicii Domnului este o biserică a creștinilor ortodocși de rit vechi (ruși staroveri), comunitatea lipovenească din Iași număra în anul 2009 aproximativ 300 de persoane.

 1. - Biserica Lipovenească

Primii lipoveni (ruși staroveri) au venit în Moldova pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind alungați de către ruși din cauza faptului că s-au opus reformei bisericești inițiate de către țarul Alexei I (tatăl lui Petru cel Mare) și de patriarhul Nikon al Rusiei (1652–1658). 
În Iași, lipovenii locuiau pe malul Bahluiului, la vale de Curtea Domnească. Comunitatea rușilor staroveri și-a construit în anul 1780 o biserică din bârne cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe malul drept al râului Bahlui. În decursul timpului, biserica s-a deteriorat și a fost refăcută din cărămidă în anul 1830, dar turnul și clopotnița au rămas tot din lemn. În anul 1866, biserica a ars într-un incendiu, împreună cu toate cărțile care se aflau acolo.

 2. - Biserica Lipovenească

Pentru a asigura continuitatea slujbelor în perioada reclădirii bisericii, a fost construit Paraclisul Sf. Apostoli Petru și Pavel care mai este folosit și astăzi. Între anii 1872-1882 s-au efectuat lucrări de restaurare și extindere a locașului de cult al rușilor staroveri, după planurile arhitectului român Ștefan Emilian (1819-1899).
 3. - Biserica Lipovenească

În urma rectificării albiei Bahluiului în zona municipiului Iași, din perioada 1911-1913, Biserica lipovenească se află pe malul stâng.
În anul 2006 a fost întocmit un deviz de restaurare și consolidare a bisericii. Parohul a dorit sa păstreze autenticitatea și a cumpărat din Ucraina tablă din inox bombardata cu ioni de titan care îi dă aspectul auriu, în stilul bisericilor rusești. Biserica lipovenească din Iași era a doua biserică din Moldova care avea acoperișul în acest fel, după Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Cajvana (Suceava). În Evul Mediu, Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași a avut dantelăria exterioară suflată cu aur de sus până jos.
Biserica lipoveneasca este singura din Iași cu șapte turle având în vârf câte o cruce tăiată (specifică cultului rușilor staroveri). În biserică se poate intra de pe trei laturi: pe latura vestică intră femeile iar pe latura sudică intră bărbații. Hramul bisericii se serbează de Sf. Maria, la 15/28 august.
În curtea bisericii, lângă peretele altarului, se află o piatră funerară cu inscripție în limba rusă, fiind așezată deasupra mormântului lui Nikolai, copilul negustorului Rodion Popov din Focșani, decedat în 1854.

via wikipedia, delampe.net, fb.com/Iasi.Jassy/

10 octombrie 2017

Casa cu absida

1. - Casa cu absidă via google maps

În spatele blocului Muntenia, construit în anul 1984, se află Casa cu absidă, primind numele după tavanul boltit ca al unei biserici.

Casa cu absidă a fost construită între anii 1983-1989 păstrând amintirea unei vechi zidiri ce a aparținut cronicarului Ienache Kogălniceanu (1730 - 1795), autorul „Letopiseţul Ţării Moldovei de la domnia întâi şi până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774)”.
Imobilul se degradează și se concepe un plan de reparare a Casei Kogălniceanu la care fusese implicat și Ion Iliescu, pe atunci președintele Consiliului Județean Iași (1974-1979) și viitor președinte al României între 1990-1996 și 2000-2004. 

Vizitând locul în vara anului 1974, când începuse sistematizarea centrului civic, scriitorul Mircea Radu Iacoban, secretar al Asociaţiei Scriitorilor, găsea vechile clădiri ruinate şi înconjurate încă de străvechiul zid ocrotitor groase de vreun metru. Coborând în beciul Casei cu absidă rămânea uimit de lărgimea şi înălţimea bolţilor din piatră din subteranul inundat pe care îl cercetă într-o barcă de cauciuc. Mircea Radu Iacoban a publicat în revista Cronica un articol pe această temă, intitulat „Pogorâre în istorie”.

Casa a fost afectată de cutremurul din martie 1977 și s-a luat decizia de a fi demolată. Atunci a intrat în vigoare decretul "stării de necesitate" ce a dus la reconfigurarea străzii Anastasie Panu, fostă Sfânta Vineri și transformată în  bulevard, dispărând astfel casa poetului Dimitrie Anghel, casa unionistului Anastasie Panu, casa Balif monument de arhitectură moldovenească, farmacia Beceanu și alte clădiri importante.

Seismul din 4 martie 1977, de o intensitate de 7,2 grade pe scara Richter, cu epicentrul în zona Vrancea, s-a produs la ora 21:22 și a deteriorat în județul Iași aproximativ 4.000 de imobile, din care 297 s-ar fi prăbușit, au murit 4 persoane, din cele 1.570 de persoane decedate în întreaga țară și au fost rănite alte 204, la nivel național fiind 11.275 de răniți. Cutremurul a fost folosit ca pretext pentru a accelera sistematizarea teritoriului și locuințelor.



Noua construcție a fost realizată cu pietre și cărămizi din vechiul imobil, mai înspre Palatul Culturii, pe strada Grigore Ureche, ce pornește de la Palat spre Biserica Barnovschi, pe făgașul celei mai vechi trecători ieşene, numită pe la 1700 „Uliţa Târgului de Jos” iar din 1911 a fost numită C. A. Rosetti şi mai târziu 6 martie.

Arhitectul noii clădiri a fost Vasile Nacu iar lucrarea a fost încredințată maistrului Gheorghe Stănescu din Trustul Local de Construcții (T.A.G.C.M). Imobilul a fost sediu al Asociației Scriitorilor, a unui "Atelier de țesut covoare pentru Cooperativa Miorița" iar la subsol a fost prevazută o centrală de distribuire a căldurii la blocurile din jur.

Astăzi, în aceasta clădire se afla filiala Institutului Cultural Român din Moldova și filiala ieșeană a Uniunii Scriitorilor din România.

Pe la 1900, în zonă exista Hanul Daniel devenit mai apoi banca Daniel, clădire construită de hatmanul Costache Ghica prin 1717, la îndemnul lui Gh. Asachi, „drept clădire teatrală” (Zărăfia Daniel). Pe altarul sistematizării zonei cădea şi străvechea zidire din Strada de Jos (fostă 6 martie) despre care se spunea că era „o clădire teatrală ce a fost construită de hatmanul Costache Ghica la îndemnul lui Gheorghe Asachi şi a lui Veniamin Costachi” prin 1816-1817 şi folosită pentru clase de Liceul „Mihail Kogălniceanu” între cele două războaie şi ca internat al Şcolii Sanitare înaintea demolării. Avea odăi încăpătoare şi boltite la parter, iar la etaj un hol rotund cu picturi şi stucaturi spre care urca o scară elegantă din lemn. Potrivit descrierii unui vizitator al clădirii cu prilejul decesului fostului locatar, bancherul I. Ch. Daniel (septembrie 1902), la etaj se afla un „salon măreţ” şi „luxos mobilat” ce putea „cuprinde până la 200 persoane”. Din el se intra în altul mai mic „cu mobilă roşiatică”, după care apărea odaia cu mobilier albastru „de o frumuseţe extraordinară”. Exista şi un salon turcesc dotat cu mobilier oriental, urmat de alte patru încăperi mari, deasupra vestibulului fiind şi o galerie pentru muzică.

via Ion Mitican, ziaruldeiasi, curierul-iasi.ro

06 septembrie 2017

Grădina Ghica Vodă


În grădina publică Ghica Vodă se află monumentul dedicat lui Grigore al III-lea Ghica, fost domnitor al Moldovei de două ori: 18 martie 1764 - 23 ianuarie 1767 și septembrie 1774 - 1 octombrie 1777 și al Țării Românești: 17 octombrie 1768 - 5 noiembrie 1769. 

1. - Monumentul Grigore Ghica via delcampe.net

A zidit lângă Mitropolie o școală ca urmare a reorganizării învățământului, construiește două fântâni deoarece alimentarea cu apă era o problemă pentru populația Iaşului și a înființat o fabrică de postav (stofă) la Chipirești (jud. Iași).

În iulie 1774 se termină războiul ruso-turc început în 1768. Profitând de înfrângerea armatei turcești, austriecii au prezentat la tratative o hartă falsă sub pretextul că teritoriul Bucovinei le este necesar pentru trecerea lor din Transilvania în Galiția (azi teritoriu între Polonia și Ucraina).
Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei și a cerut ajutor Prusiei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture pe Grigore Ghica. Aceștia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore, cu porunca de  a-l aduce viu sau mort la Istanbul.

Capugiul, ajuns la Iași, a întins domnitorului o cursă: s-a prefăcut bolnav și l-a invitat la hanul Beilicului, unde erau găzduiți dregătorii turci. Turcii îl decapitează și îi îngroapă corpul în grădină.   Grigore al III-lea al Moldovei a fost ucis pe 1 octombrie 1777, capul său fiind dus la Istanbul, trupul fiindu-i înmormântat la mănăstirea Sf. Spiridon din Iași. 
În literatură este întâlnit ca personaj principal al primei piese de teatru scrise în limba română: 'Uciderea lui Grigore Vodă în Moldova exprimată sub formă de tragedie'. 

2. - Monumentul Grigore Ghica în 2017

Monumentul din marmură albă sub forma unui sarcofag (cenotaf) a fost ridicat și dezvelit la data de 1 octombrie 1875 în apropierea fostului Beilic turcesc. Monumentul are gravat deasupra sa inscripția: 'În amintirea lui Grigorie Ghica V.V. ucis de turci la 1777, luna octombrie. Țara recunoscătore'. În partea stângă a cenotafului, este următoarea inscripție: 'Grigorie Ghica V.V. a protestat contra luarei Bucovinei', iar în partea dreaptă stă scris: 'Această pieatră sa redicat de cătră Consiliul Comunal din Jassi în Anul 1875 Octomvrie 1'.

 3. - Sarcofagul

 4. - Inscripție partea stângă

5. - Inscripție partea dreaptă

Bustul fostului domnitor a fost realizat din marmură de către sculptorul Karl Storck la propunerea consilierului Vasile Pogor și fost inaugurat la data de 29 august 1876 fiind martor și poetul Mihai Eminescu care a descris ceremonia într-un articol în ziarul Curierul de Iași.
Bustul inițial s-a deteriorat în timpul celor 100 ani, a fost restaurat și dus la Muzeul de Artă din Iași, unde se află și în prezent. În locul lui, în anul 1975, a fost amplasat un bust de piatră, executat de către Lucreția Dumitrașcu Filioreanu.

via wikipedia        

Chestura Poliției


 1. - Chestura Poliției - Comisariat

Pe strada Vasile Alecsandri nr. 6, lângă parcarea Hotelului Unirea, se afla o clădire somptuoasă ce a fost construită în anul 1921 ca sediu al redacției revistei de cultură Viața Românească până la mutarea sediului la București în 1930. Pentru revistă au scris mulți oameni de cultură: Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Calistrat Hogaş sau Ionel Teodoreanu.

2. - Revista Viața Românească

Clădirea este cunoscută mai ales pentru o pagină neagră a istoriei, datorită Pogromului din 27-29 iunie 1941, când în sediul Chesturii Poliției (Comisariat) au fost aduși în stare de arest mii de evrei. 

3. - Chestura Poliției

4. - Evrei aduși la Chestura Poliției 

În anii 1930, populația evreiască din Iași era la fel de numeroasă ca cea românească. Înaintea începerii celui de-al doilea război mondial, în Iași existau 137 de sinagogi și case de rugăciuni, multe fiind situate pe aceeași stradă, unele după altele. Distrugerile din timpul războiului şi sistematizările urbane din regimul comunist au făcut ca sinagogile ieșene să dispară pe rând. Astfel s-a ajuns ca în zilele noastre să mai existe în Iaşi doar două sinagogi. Sinagoga Mare din Iași, construită în 1657-1671 este cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României.

În octombrie 1940, mareșalul Ion Antonescu a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei formată din Germania Nazistă, Italia Fascistă și Japonia imperialistă. Adolf Hitler a promis că va retroceda teritoriile românești: Basarabia şi nordul Bucovinei  pierdute în 1940 ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov în favoarea Rusiei. În 22 iunie 1941, armata română a trecut Prutul, atacând Uniunea Sovietică, alături de Germania și aliații săi.

5. - Evrei arestați pe strada Vasile Alecsandri

Pentru a intra în grațiile lui Adolf Hitler, au fost interzise căsătoriile evreilor cu românii, evreii au fost excluși din funcții, expropriați şi privați de drepturi. 

Între 28-30 iunie, evreii au fost acuzați că ascund arme şi trag asupra armatei, sau că trimit informații sovieticilor. Soldaţii le-au percheziţionat casele, bătând, împușcând sau jefuind. Mii de evrei au fost aduşi în curtea Chesturii şi împuscați în grup. Aproximativ 4.000 de evrei au fost ulterior duși spre gară pentru a fi deportați. Au fost ambarcați în mai multe trenuri de marfă, numeroși evrei murind din cauza înghesuielii, căldurii şi lipsei de apă. 

 5. - Evrei arestați pe strada Cuza Vodă

Se spune că atunci au murit aproape o treime din numărul total al populației evreiești din Iași.

Astăzi clădirea este în renovare pentru amenajarea unui Muzeu al Holocaustului. 


6. - Evrei arestați pe strada Cuza Vodă